Fiul cel mare din această pilda fiului risipitor se îndreptățea. El este imaginea oamenilor care vor să-L mulțumească pe Dumnezeu prin propriile eforturi.

Răscumpărați din Egipt și aflându-se sub legea de pe muntele Sinai, iudeii, ca națiune, se aflau într-o relație exterioară cu Dumnezeu. Acesta este și motivul pentru care tatăl i-a spus cu durere fiului său mai mare: „Copile, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău …“ (Luca 15.31). El este exponentul iudeilor ca națiune care se lăudau cu relația lor exterioară cu Dumnezeu, cu fidelitatea lor față de lege și pretindeau că nu au nevoie de harul lui Dumnezeu.

Plin de îndreptățirea de sine, fiul cel mare i-a reproșat tatălui că nu i-a dat niciodată un ied pentru a fi fericit alături de prietenii săi. El dorea să fie „cu prietenii“, nu cu tatăl! Ca și fratele său mai mic, nici el nu căuta bucuria în compania tatălui său.

Să nu ne amăgim crezând că Dumnezeu ar trebui să fie mulțumit de noi câtă vreme împlinim destule fapte bune! Atunci nu am avea nevoie de Mântuitorul! Domnul Isus a venit să-i cheme nu pe drepți, ci pe păcătoși. Cel care se consideră drept rămâne afară pentru totdeauna. Dar cel care se pocăiește, ca fratele mai mic, și își mărturisește vina în fața lui Dumnezeu intră în Casa Tatălui, pentru a nu o mai părăsi niciodată. Acolo este adevărata bucurie!

Categories: Studiu biblic