Mi-a plăcut titlul predicii lui John MacArthur din duminica floriilor: “The False Coronation of the True King” (Mark 11:1-11). De ani de zile am o problemă cu ceva profetic și nu-i găsesc explicația. Încerc să vă spun cam ce am înțeles.

++++++++

În mulțimea anunțurilor profetice despre lucrarea lui Mesia există câteva ciudate. Unul dintre ele a luat înfățișarea unui paradox greu de explicat:

„Din gura copiilor și a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmașului și omului cu dor de răzbunare” (Psalmul 8:2).

Ce valoare poate avea scâncetul celor ce sug la țâță? Cât te poți lăuda că te laudă în naivitatea lor copiii? Cum se poate evalua valoarea cuiva din faptul că copiii îl simpatizează? Copilăriile sunt pentru copii, nu pentru oamenii mari. Cum putem înțelege atunci acest paradox profetic?

Cel care-l explică este și Cel care-l împlinește. Numai El putea să o facă. Mă tem însă că noi nu-l înțelegem nici astăzi.

„Dar preoţii cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug’?” (Matei 21:15-16)

Încă ne mai întrebăm: „Cum l-au putut lăuda sugacii de atunci?

Adevărul că expresia „din gura pruncilor și din gura celor ce sug” s-a potrivit de minune celor ce au făcut lucruri lucrări minunate în ziua intrării lui Isus în Ierusalim.

„Pruncii și cei ce sug” sunt categoria celor ce nu pricep încă nimic, a celor încă neajunși la vârsta discernământului matur, a celor ce încă nu înțeleg ceea ce fac. Așa au fost și cei care au strigat atunci Osana și și-au așezat hainele să calce pe ele Cel ce intra în Ierusalim. În doar o săptămână aveau să strige altfel, dar tot în aceeași imaturitate a gândirii. „Răstignește-L! Răstignește-L! Sângele Lui să cadă supra nostră și asupra copiilor noștri!”

Ignoranți activi în domeniul religios au fost, sunt și vor fi mai fi mereu în jurul lui Isus Christos. Nu cumva ești și tu unul din ei? Milioane de oameni de pe glob intră acum în „rânduielile sfintelor paști”. Câți știu însă cu adevărat ce fac? Câți sunt încă la nivelul de „înțelegere” al pruncilor și al celor ce sug?

Nu-i de mirare că Cel care intra atunci aparent triumfător în Ierusalim nu s-a lăsat înșelat de entuziasmul lor. În loc să se entuziasmeze El a început să plângă. Plângea pentru ei … pentru destinul lor tragic, a pieirii care îi păștea …

„Adevărat vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” a comentat El (Luca 19:40). Era ziua în care trebuia să se strige și ei au făcut-o fără să înțeleagă prea bine ce fac. Activitatea lor n-a fost cu nimic mai adevărată decât a unor pietre neînsuflețite. Aveau inimi împietrite, fără pricepere și discernământ. Prunci și copii de țâță care țipă fără să știe de ce, fără să comunice cu adevărat ceea ce avea rost în ziua aceea. .

Dinn familia aceeași alegorie putem cita și un alt verser care vorbește despre criza imaturității:

„Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?
Seamănă cu niște copii care stau în piaţă și strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, și n-aţi jucat; v-am cântat de jale, și n-aţi plâns.’ Luca 7:31-32)

Categories: Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai