În credință au murit toți aceștia … De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine cu ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

Evrei 11.13,16

Evrei 11 ne prezintă ilustrații ale credinței, nu într-un fel abstract, ci manifestate în viața și în împrejurările reale ale unor sfinți din Vechiul Testament. Citind acest capitol, vedem fapte ale credinței împlinite de acești credincioși – vedem ceea ce ei au realizat „prin credință”. Totuși, dacă vom compara acest capitol cu ceea ce este scris despre ei în Vechiul Testament, vom remarca adesea faptul că Duhul Sfânt îi așază, în Evrei 11, într-o lumină mai bună decât cea în care sunt prezentați în Vechiul Testament. Unii dintre ei au fost marcați de faliment în viața lor, iar alții, dacă citim istoria lor, nu par să fi acționat, în general, cu prea multă credință.

Care este răspunsul la această aparentă anomalie? Lui Dumnezeu Îi face plăcere să scoată în relief chiar și cea mai mică urmă de credință. Aceasta nu înseamnă că ar exista duplicitate în El, nici că Evrei 11 ar fi o prezentare lipsită de adevăr, ci că Dumnezeu apreciază atât de mult credința, încât trece cu vederea slăbiciunea și falimentul care adesea o însoțesc. De exemplu, chiar și Samson este menționat ca fiind un om al credinței (Evrei 11.32). În altă parte vedem că Lot este numit „drept” de către apostolul Petru (2 Petru 2.7,8). Poate că noi nu i-am fi menționat pe acești doi oameni în astfel de contexte. Domnul Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Voi ați rămas cu Mine în toate încercările Mele” (Luca 22.28); la scurt timp însă, ei au adormit în grădina Ghetsimani, după care L-au părăsit și au fugit. Totuși, chiar dacă știa că așa se va întâmpla, Domnul le-a acordat creditul de a avea credință.

Suntem descurajați cu privire la lucrarea noastră pentru Hristos? Este credința noastră slabă și marcată de faliment? Să nu renunțăm, căci la scaunul de judecată al lui Hristos am putea vedea lucrurile într-o lumină cu totul nouă!

B. Reynolds

Categories: Pentru lucrători, Studiu biblic