Ce urmează după ce s-au cântat toate colindele, s-au rostit toate poeziile, toate predicile și toate rugăciunile?

Nimic? Nicidecum!

Trebuie să urmăm exemplul dat de Dumnezeu prin Iosif din Nazaret, tâmplarul tăcut.

Pentru băieții timizi, când se împart rolurile pieselor de Nașterea Domnului din adunările creștine, cel mai râvnit dintre toate este cel al lui Iosif, singurul personaj care n-are de învățat nici o replică pe dinafară, nici un cuvânt. El trebuie doar să fie acolo și să … tacă.

Iosif, cel de acum două mii de ani, a fost însă mult mai mult decât tăcere. A fost ascultare, a fost supunere, a fost protecție, a fost grijă de fiecare zi.

Iosif este omul căruia i s-a încredințat Dumnezeu spre îngrijire. Omul de încredere. Omul de sacrificiu. Omul faptelor de dincolo de cuvinte. Când l-a trimis cu Maria și pruncul în Egipt, Dumnezeu a știut că se va descurca străin într-o țară străină. Iosif nu vorbea cu gura, ci cu mâinile. Era tâmplar și un meșter bun și-a găsit și acolo repede de lucru.

N-a rostit nici o vorbă nici când s-au întors să-și caute odorul încredințat de Dumnezeu și rămas departe de ei, în Templu. Asta nu înseamnă că a fost un om slab și lipsit de personalitate. Biblia lămurește clar lucrul acesta cu precizarea “și le era supus”:

Luca 2:51 Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus.

Iosif cel tăcut a fost un preot în familia sa și a știut să stăvilească păcatul celor din Nazaret la el la ușă. Știu că nu-mi veți da voie să pun cunoștințele lui Isus pe seama educației primite de la Iosif. Dați-mi totuși voie să vi-i arăt pe alți doi dintre băieții lui care au ajuns să,scrie epistole în Noul Testament: Iacov și Iuda. Amândoi și-au primit creșterea de la tâmplarul cel tăcut.

Dintre toate tăcerile, tăcerea faptelor bune este cea mai recomandabilă.

În simetria tainică a Evangheliei, un alt Iosif tăcut, de data aceasta din Arimateea, a avut grijă de trupul cel răstignit al lui Isus și i-a împrumutat mormântul său Matei 27:54). Iosif din Nazaret, Iosif din Arimateea, doi oameni care nu ne-au lăsat nici măcar o vorbă.

Vă urez o tăcere rodnică.

Categories: Articole de interes general, Pentru lucrători, Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai