Două femei. Una este încă o puștoaică. Cealaltă este aproape de vârsta senectuții. Împreună acum, după ce fiecare trecuse prin împrejurări ciudate, surprinzătoare.
Cea tânără venise în vârstă la cealaltă. Făcuse un drum dificil de 140 de kilometrii de la Nazaret până micul sat din „munții“ Iudeii. O pusese la drum spaima unei apariții angelice. Venise la cea bătrână pentru mângâiere și lămuriri. A avut parte de amândouă. Ce mai mângâiere! Ce mai lămurire!
Cea vârstnică stătea aproape ascunsă acasă. Nu ieșea în public. Rămăsese însărcinată și asta îi rezolvase problema de o viață, dar o plonjase într-o altă proplemă, batjocora din partea lumii, melița neastâmpărată a bârfelor. „La vârsta ei … Să rămâi însărcinată, să te mai ții de prostii …„ „Iată ce mi-a făcut Domnul“ căuta ea mereu să se dezvinovățească, dar stigma și curiozitatea bolnăvicioasă din jur o umpluseră de o sfioasă îmbujorare.
Două femei fără bărbați. Erau doar ele. Față în față. Doritoare să își împărtășească „noutățile“. Dornice să se sprijinească una pe vorbele celeilalte. Vorbe de femei? Cuvinte goale? Temeri neîntemeiate?
Nicidecum!
Două femei luate de vârtejul rostirilor profetice. Înveșmântate în cuvinte inspirate de sus. Fiecare cuvânt plin de sens și de semnificație. Una din cele mai supranaturale întâlniri pe care le-au avut vreodată două femei. Primul servici divin al creștinismului s-a petrecut cu aceste două femei. Au cântat, s-au rugat, au propovăduit planurile lui Dumnezeu. Cerul se coborâse în ele, iar de pe buzele lor rosteau acum rosturi tainice.
De două mii de ani bărbații lumii se străduiesc să înțeleagă vorbele acestor două femei. Mințile cele mai luminate nu le pot pătrunde. Sunt profeții? Sunt pentru vremea de acuma? Sunt pentru viitor?
Atunci și acolo, un sat netrecut pe hartă a devenit pentru câteva minute sediul profetic al lumii, locul unde Duhul lui Dumnezeu lucra la butoane și scria pe pupitrul de comandă al universului.
Când am văzut-o plecând din Nazaret spre Iudeia, am crezut că se va duce să se înfățișeze înaintea lui Zaharia, preot cu vază între cei ce intrau să tămâieze în templu înaintea Domnului. Dar ea nu s-a dus la el. S-a dus la Elisabeta, iar ce trebuia să se împlinească s-a împlinit acolo, la întâlnirea acestor două femei, departe de Iosif și departe de Zaharia.
Două femei scoase de Dumnezeu din starea lor smerită. Mântuite să ajungă două piese de calibru mare în angrenajul ordinii mondiale. „Mâna care mișcă leagănul decide de fapt viitorul lumii“.
Așa a decretat Creatorul. Așa este decizia Lui suverană. El a dat lumea pe mâna bărbaților, dar pe ei i-a dat spre formare pe mâna femeilor. De aceea limba noastră este „maternă“. Iar femeile … sunt sipetele ascunse în care Dumnezeu își ține tainele lumii.
Magnificat! Magnificat!
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Wow ce frumos ati vorbit despre aceste femei!!! Si indirect despre toate credincioasele!!!! Multumesc ca inca suntem apreciate de oameni înțelepți!
Minunat 🙌
In ce fel? Si comentariul tau ciunt lasa de dorit. Iată ce scrie John MacArthur:
Now, what is he saying? All women are saved through childbearing.
Well, in what way? What kind of a general statement is that? What kind of saved do you mean here? Well not saved from sin, but listen to this: the word saved can mean delivered, or it can mean saved from things other than sin. What we have to understand here is that all women are delivered. Now, listen carefully.
All women are delivered from the stigma of having caused the Fall of the race by childbearing. In other words, women led in the Fall, but by the wonderful grace of God they are released from the stigma of that through childbearing. What’s the point? Listen carefully. They may have caused the race to fall by stepping out of their God-intended design, but they also are given the priority responsibility of raising a godly seed. You understand that? That’s the balance. Not soul salvation, not spiritual birth, but women are delivered from being left in a second-class permanently stigmatized situation for the violation of the garden. They are delivered from being thought of as permanently weak, and deceivable, and insubordinate. Can you imagine what it would be like if men had babies, and all women ever contributed to the human race was the Fall? The balance of it: women led the race into sin, but bless God; God has given them the privilege of leading the race out of sin to godliness.
You say, “How so?” Mark it down, because in the raising of a godly seed it is the godliness and the virtue of the mother that has the greatest impact on the young life in the next generation. Is that not so? Theirs is the challenge to raise a godly seed. God has designed this to give woman back her dignity. She is saved from the stigma of the Fall, and her path to dignity, and usefulness, and her great contribution comes in accepting what God said that you will bear children. Motherhood then is woman’s appointed role in general.
Expresia și interpretarea textului lasă de dorit,