“Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în țara noastră.” (Cântarea Cântărilor 2:11-12)

“Așadar, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creaţie. Cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi!” (2 Corinteni 5:17)

Covorul alb al iernii a dispărut, urmele reci ale zăpezii s-au dus, brizele călduțe și blânde pătrund acum peste dealuri, prin văi, trezind creația din somnul ei înghețat. Întinderile cerului se transformă într-un albastru încântător, aerul proaspăt plutește în mireasmă plăcută pe cea mai blândă adiere. În jur, cântecul melodios al ciripitului de păsărele răsună vesel în renașterea glorioasă. Pustietatea de moarte a iernii se sparge în cântecul vieții!

Cum aș putea să nu iubesc această renaștere? Copacii au înmugurit și puii de animale ies afară spunând “bună ziua” luminii. Frumoasa înflorire a noilor începuturi îmi umple inima cu notele înălțătoare și vesele ale unei bucurii entuziaste.

Când lumina nouă și proaspătă trezește creația în cea mai fericită și binecuvântată înviere, alerg afară urcând pe dealuri, salutând minunile reînnoite ale lui Dumnezeu. Inima îmi saltă de bucurie când văd puterea iubirii Sale minunate care în același timp îmi amintește de nașterea nouă pe care El mi-a dat-o de sus.

Pe poteca îngustă, un cristal zace în noroiul pământului… Îl curăț și îl aduc să strălucească în lumina soarelui. La fel, Tatăl ceresc ne salvează pe fiecare dintre noi, cei care suntem ai Săi, din strânsoarea malefică și din lumea independenței noastre egoiste față de El, pentru a ne transpune cu bunăvoință și iubire în lumea veșnică a luminii Sale, dându-ne o nouă-naștere! “Prin har am fost mântuit prin credință. Și aceasta nu este lucrarea mea; este un dar al lui Dumnezeu, și nu rezultatul faptelor mele, ca astfel să am cu se să mă laud.” 

“Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Romani 3:23-24). Aleluia! Amin.

Așa cum pentru a deveni un copil în sens fizic fiecare dintre noi trebuie să se nască, pentru a deveni“copil al lui Dumnezeu” fiecare dintre noi trebuie să fie “născut din nou” de sus, așa cum a explicat Domnul Isus.

Dacă acest lucru vă interesează, puteți citi mai mult în predica mea de mai jos care continuă seria pe tema preoției credincioșilor. Doresc să fiți binecuvântați. Amin.

Preoția credincioșilor

(1 Petru 2:5-9)

(Partea 8)

1 Corinteni 3:11 spune: “Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Hristos.” Necredincioșii îl dau la o parte pe Domnul Isus, “Piatra vie“. Această Piatră, prețioasă pentru Dumnezeu și pentru copiii lui Dumnezeu, este obstacolul major de care se împiedică, este un scandal care îi jignește! De ce este Domnul Isus atât de urât? Pentru că oamenii nu-L cunosc. Iar marea majoritate care se pretinde creștină, dar construiește ce vrea după propriile căi în loc de calea lui Dumnezeu, demonstrează că nu au ce căuta în adevărata “casă spirituală” care este Biserica Domnului nostru Isus Hristos, ci în propria lor creație în afara lui Dumnezeu!

Pentru că fac parte dintr-o organizație religioasă numită “biserică”, pentru că obișnuiesc să meargă într-o clădire numită “biserică” și să asculte liturghia, pentru că participă la așa-zisele “sacramente” administrate de preoții lor, botezul, slujba și toate așa-zisele taine ale organizației lor, pentru că venerează majoritatea icoanelor și se închină în fața lor și le sărută și chiar merg în pelerinaje pentru a săruta și oasele vreunui presupus sfânt din alte timpuri, pentru că își guvernează viața conform calendarului prescris de religia lor, pentru că postesc și beau “apă sfințită” (și aici aș putea adăuga, cu toate impuritățile care vin direct de la robinet), pentru că își plătesc cotizațiile cerute și chiar mai mult decât atât, pentru că se duc la “preoții” lor profesioniști pentru a-și mărturisi păcatele și pentru că urmează regulile și ceremoniile prescrise, pentru că se roagă pentru rudele lor moarte în cadrul slujbelor de pomenire și donează câteva bunuri ici și colo, astfel încât morții să aibă suficient mărunțiș pentru a plăti toate taxele la toate “punctele de control”, și să nu rămână cumva blocați undeva între iad și rai, și pentru că fac multe alte lucruri imaginabile și neimaginabile de această natură, acești oameni. foarte înșelați și creduli, cred că într-o zi vor sta în fața lui Dumnezeu la tronul Său de judecată, iar Dumnezeu va pune în balanță tot binele lor față de tot răul lor și cumva va înclina balanța de partea bună. …iar apoi vor fi liberi precum scoțianul, deoarece El le va spune că s-au calificat pentru a intra pe “porțile de perlă ale cerului” pe care Petru le va deschide cu mare grabă și cu îndatorire! Este aceasta creștinism? Este acesta modul în care cineva se “naște din nou“, este acesta modul în care cineva este salvat din focul veșnic? Este acesta modul în care cineva NU primește pedeapsa pe care o merită? Oricine are măcar puțin bun simț și puțină logică își poate da seama că acesta este “creștinismul” celor fără de Hristos, al celor care urmează învățătura și tradiția organizației lor, ignorând Cuvântul lui Dumnezeu, pe care nu-l cunosc pentru că nu-l citesc, nu-l studiază și nu-l ascultă. Ascultarea lor nu este față de Dumnezeu, ci față de învățătura și tradiția sistemului lor religios care răstălmăcește Cuvântul lui Dumnezeu până ce devine propria lor creație!

În Matei 15:8, Domnul Isus le-a spus fariseilor și cărturarilor din vremea Sa: “Din cauza tradiției voastre, ați anulat Cuvântul lui Dumnezeu“. Aceeași vorbă a Domnului Isus este pe deplin aplicabilă în zilele noastre pentru toate sistemele religioase pseudo-creștine care încalcă Cuvântul lui Dumnezeu de dragul propriei lor tradiții. Închinarea acestor oameni este lipsită de valoare! Ei ridică tradiția oamenilor, pe care o declară “sfântă“, la cel puțin același nivel cu Cuvântul lui Dumnezeu, anulând astfel Cuvântul lui Dumnezeu, exact așa cum a spus Domnul Isus! În versetele 7-9 din Matei 15, Domnul Isus le-a spus acelor oameni religioși care erau înrădăcinați în tradiția lor: “Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor!”” Apoi, în versetele 12-14, ucenicii I-au adus la cunoștință Domnului Isus că îi jignea pe farisei prin cuvintele Sale… “Sărmanii de ei, îi jignești!” Dar Domnul Isus a răspuns: “„Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi dezrădăcinată. Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi). Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă”. Chiar dacă acei adepți ai tradiției au o stimă foarte mare față de ei înșiși, considerându-se autorități spirituale care-și păstoresc poporul în “religia corectă”, ei sunt de fapt orbi din punct de vedere spiritual. Acești “păstori” sunt morți spiritual și Dumnezeu îi va dezrădăcina, fără excepție! Cât de sinistru este să pui oameni să conducă poporul, oameni care sunt orbi la realitățile spirituale pentru că nu au fost sădiți de Tatăl! Singurul loc în care ei pot conduce poporul este la pieire!

Incontestabilul adevăr este că, dacă cineva NU este “născut din nou” de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, nu poate înțelege aceste lucruri și nu poate fi ascultător Cuvântului lui Dumnezeu – Biblia, și NU poate avea viața veșnică! Domnul Isus Hristos a spus foarte clar: “Adevărat, adevărat vă spun că, dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3, 6 și 16). Și apoi a mai spus: “Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh” (Ioan 3:6). Înțelegem noi profunzimea acestor cuvinte ale Domnului Isus? Ele definesc ce înseamnă să fii “născut din nou“. Mulți au o idee complet greșită despre ceea ce este această “nouă naștere” prin Duhul care deschide viața veșnică. Mulți au fost învățați în mod eronat că atunci când au fost aduși ca prunci – de obicei, în funcție de tradiție, când aveau aproximativ 7 sau 8 zile – în fața unui preot, prin ceremonia botezului, au primit cumva “nașterea din nou”. Unul dintre tratatele “aprofundate”, sancționat de cea mai înaltă ierarhie a unei religii tradiționale, afirmă că nașii care vin cu pruncul la botezul său sunt “părinții sufletești ai pruncului, făcându-l să se nască pentru noua viață în Duh, așa cum părinții săi l-au făcut să se nască pentru viața în trup“. Apoi, imediat după botez, pruncul este uns cu “sfânta cristelniță” – un amestec consacrat de ulei și balsam – și “prin această ungere, pruncul nou botezat este un nou Hristos, ceea ce înseamnă că este uns de Dumnezeu“. Prin acest act săvârșit de un preot, practicanții acestui tip de religie susțin că primesc Duhul Sfânt. Este oare aceasta ceea ce a spus Domnul Isus? Este aceasta ceea ce a învățat El? Este aceasta ceea ce au învățat apostolii?

Practicile “preoțești” ale diferitelor sisteme religioase sunt doar câteva dintre multele învățături nebiblice și invenții făcute de om care își au rădăcinile pe o temelie diferită de cea a Domnului Isus Hristos – singura “Piatră din capul unghiului” și singura temelie adevărată a Bisericii. Nu există nici un fel de “naștere din nou” care să vină prin aceste practici! Cei care își bazează “nașterea din nou” pe aceste practici sunt cât se poate de morți spiritual și, exact așa cum a spus Domnul Isus, NU pot vedea Împărăția Sa! Și pe deasupra, ei sunt atât de amăgiți spiritual încât nu-și văd propria lor stare!

Puținii dintre cei care își dau seama că nu au acea “naștere din nou” despre care vorbește Domnul Isus, pot chiar să caute să meargă mai departe, crezând că “nașterea din nou” este doar o chestiune de pocăință de păcate, dar că depinde de ei înșiși să se străduiască cât mai mult pentru a trăi o “viață mai bună”, așa cum o definesc ei înșiși sau tradiția lor. A te strădui să trăiești o viață nouă și a te pocăi fără a avea putere de la Duhul lui Dumnezeu este doar o simplă reformă, și nu o “naștere din nou” prin Duhul! Aderarea la un anumit sistem creștin poate fi o schimbare de religie sau doar un transfer de la o practică religioasă la alta, dar nu “nașterea din nou” despre care vorbește Domnul Isus!

Ne dăm oare seama de sensul simplu al celor spuse de Domnul Isus: “Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh“? Nimeni nu se poate naște din Duhul Sfant printr-un act al cărnii! Așa cum a spus Domnul Isus, a fi “născut din nou” necesită lucrarea Duhului lui Dumnezeu în fiecare dintre noi personal. Acesta este un adevăr imuabil și numai din acest motiv, “ce este născut din Duh este duh“! Nimeni să nu se lase înșelat să creadă că poate sări cumva de la carne (propria sa fire pământească) la spirit! Acest lucru este imposibil! Carnea dă naștere cărnii, dar numai “ceea ce este născut din Spirit este spirit“! A fi spiritual în carne (în firea pământească), este ceea ce caută să realizeze religiile necreștine! Ioan 1:12-13 spune, pentru toți cei care vor să știe, că “tuturor celor care L-au primit [pe Domnul Isus], care au crezut în Numele Lui, El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, care s-au născut nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu“. Acest verset ne spune cât se poate de clar cum putem deveni “copii ai lui Dumnezeu“. Este numai prin a-L“primi pe El“, și asta înseamnă “a crede în Numele Lui“! Iar a crede în Numele Său înseamnă a crede în cine este El și în ceea ce a făcut pentru tine. Înseamnă să crezi că El a făcut totul perfect complet pentru mântuirea ta!

La fel cum pentru a deveni un copil în sensul fizic trebuie să ne naștem, pentru a deveni un“copil al lui Dumnezeu” trebuie să fim “născuți din nou“, exact așa cum a explicat Domnul Isus. Ioan 1:12-13 ne explică faptul că există trei moduri foarte clare prin care cineva NUpoate fi “născut din nou“!

În primul rând, nimeni nu poate fi născut din nou “din sânge“. Nașterea din nou nu este ereditară, nu este transmisă genetic de la părinți la copii. În al doilea rând, nimeni nu poate fi născut din nou“din voia firii lor” (“din voința cărnii”). Nici o ființă umană nu are puterea în firea sa de a produce “nașterea din nou” din Duhul! În al treilea rând, nimeni nu poate fi născut din nou“din voința omului“. Niciun om nu poate determina un alt om să se “nască din nou”! De exemplu, un așa-numit preot uman nu poate produce niciodată “nașterea din nou” prin Duhul în nimeni! “Nașterea din nou” este un dar și singurul care dă acest dar este Dumnezeu. Efeseni 2:8-9 spune cât se poate de clar: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni“! Iată deci, ce înseamnă a fi “născut din nou” din Dumnezeu! Cu toate acestea, indiferent cât de clar este acest lucru, mințile întunecate ale oamenilor nu-l pot înțelege! [Mura-n gură este doar pentru pentru cel ce are gură.]

Dacă cineva nu înțelege că nașterea sa din nou este “darul lui Dumnezeu“, așa cum spune Biblia, ci crede că este printr-un act al firii sau prin intervenție umană, nu înțelege nimic și nu știe nimic! A fi creștin nu se poate înfăptui decât numai prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt. Așa cum a explicat Domnul Isus, numai Duhul Sfânt poate da naștere vieții noastre spirituale. Nicodim avea una dintre cele mai înalte poziții religioase în sistemul iudaic și, cu toate acestea, în el însuși era iremediabil ignorant. Nu pricepea nimic în ceea ce privește viața spirituală, în ceea ce privește cel mai important lucru din viața lui. Era la fel de ignorant ca și un prunc și la fel de neștiutor ca un peștișor de aur ce înoată într-un borcan cu apă! Să crezi că poți avea lumină când nu-L cunoști pe Cel care este Lumina este într-adevăr de compătimit! Când Domnul Isus i-a adus cuvintele vieții, Nicodim a rămas complet perplex. Era mort din punct de vedere spiritual și nici măcar nu știa asta! El își conducea poporul în întuneric! În termeni fără echivoc, Domnul Isus i-a explicat atât lui cât și oricui vrea să asculte, că nici o ființă umană nu poate deveni “născută din nou” prin mijloace sau metode omenești, inclusiv prin toate “sacramentele” pe care le poate inventa un anumit sistem religios sau o anumită“biserică“, ci doar direct de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt!

Numai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate face pe cineva să aibă o relație vie și corectă cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos! Domnul Isus a spus: “Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24). Nimeni nu I se poate închina cu adevărat lui Dumnezeu – care este Duh, decât numai în duh și în adevăr, ceea ce înseamnă că nu în firea sa proprie și prin firea sa proprie, și nici prin propria sa putere de voință!

Adevărul fundamental al Evangheliei prin care suntem mântuiți este că Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce, conform Scripturii, a fost îngropat și a înviat trei zile mai târziu, conform Scripturii (1 Corinteni 15:1-4). Făcând acest lucru, El singur este calificat să mijlocească cu succes în fața Tatălui în favoarea noastră, deoarece El este Cel ce a plătind prețul suprem pentru păcatul nostru o dată pentru totdeauna, astfel încât să putem fi salvați, așa cum spune Evrei 7:25: “De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei“.

Cine este deci în măsură să ne “mântuiască pe deplin“? Domnul Isus Hristos! Cine “trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru noi“? Domnul Isus Hristos! 1 Timotei 2:5-6 spune: “Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită“. Iar Faptele Apostolilor 4:12 spune: “În nimeni altcineva nu este mântuire, căci nu este niciun alt Nume sub cer care să fi fost dat oamenilor, prin care să fim mântuiți“. Iar Ioan 3:16 spune: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“.

Dacă acestea sunt adevărurile mântuirii noastre, de ce ar construi cineva alte “căi” pentru mântuire? “Perdeaua dinauntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos“! Înțelegem noi semnificația foarte profundă a acestui eveniment istoric? Evrei 9:1-9 ne spune că templul din Ierusalim era singurul loc de pe acest pământ în care un om – marele preot al lui Israel – putea intra în prezența lui Dumnezeu, pentru a face ispășire pentru păcatul poporului o dată pe an. O perdea înaltă de 20 de metri și groasă de aproximativ 10 centimetri separa Sfânta Sfintelor – “locuința pământească a prezenței lui Dumnezeu” – de restul templului unde oamenii aveau voie să intre. Un eveniment în întregime supranatural s-a petrecut chiar în momentul în care Domnul Hristos a murit pe cruce, așa cum spune Matei 27:50-51: “Și Isus a strigat din nou cu glas tare și Și-a dat duhul. Și iată că perdeaua dinauntrul templului s-a rupt în două, de sus până jos. Și pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat“. Dumnezeu a ieșit din acel loc pentru a nu mai locui niciodată într-un templu făcut de mâini omenești, așa cum spune Pavel în Faptele Apostolilor 17:24. Dumnezeu a terminat complet cu acel templu și cu sistemul său religios. Faptul că El a dărâmat perdeaua din templu înseamnă că a spus: “Am terminat cu voi”. Ne putem doar imagina șocul marelui preot și al tuturor preoților atunci când, la moartea Domnului Hristos, perdeaua s-a rupt în două. Dar chiar dacă au fost martori de prima mână a ceea ce s-a întâmplat și chiar dacă viața lor și rolul lor de preoți erau direct afectate și se apropiau de sfârșit, ei tot nu au crezut în El! Erau atât de înrădăcinați în întunericul păcatului lor, încât “n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, [așa că] Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate” (Romani 1:28).

Exact așa cum a profețit Domnul Isus cu privire la templu: “Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Matei 24:2), s-a și întâmplat: templul a fost distrus complet de romani în anul 70 d.Hr. Potrivit mărturiei oferite de unii istorici aflăm că soldații romani au dat foc la unele obiecte din lemn din interiorul templului. Căldura degajată a dus la topirea foilor de aur care acopereau bârnele din tavan. Aurul topit s-a scurs pe pereți și a intrat în crăpăturile dintre pietrele zidăriei. Pentru a lua aurul, după ce focul s-a stins soldații romani au dărâmat templul, piatră cu piatră, până când nu a mai rămas nicio piatră una peste alta. Când Dumnezeu a terminat cu ceva, a terminat complet! Evrei 8:13 spune: “Vorbind despre un nou legământ, l-a făcut pe primul învechit, iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit va dispărea în curând“.

Noi toți cei care suntem acum “păcătoși mântuiți prin har” să-L lăudăm pe Dumnezeu că nu mai suntem despărțiți de El prin păcatul nostru, că nu ni se mai poruncește să stăm cu frică și cutremur de cealaltă parte a perdelei, ci, dimpotrivă, suntem acum invitați să “ne apropiem de tronul harului” și să facem aceasta “cu încredere“, pentru că Marele nostru Preot este Domnul nostru Isus Hristos “care, în toate privințele, a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat“. Amin.

Binecuvântările Domnului,

Daniel Azimioară

[Predică ținută în limba engleză pe 19 februarie 2023 la Sun Ridge Church, Warner Springs, California.]

Categories: Studiu biblic