Singurătate! Acest cocostârc solitar care ne dă târcoale. Cine nu l-a privit dinăuntru?
Iată un medicament care foarte rar nu dă rezultate:
+++
Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș.
Psalmul 102.7

Singurătatea este un simțământ foarte neplăcut. Mulți dintre noi, care am pierdut ființe dragi, simțim durerea și singurătatea chiar și după mulți ani.
Astfel de simțăminte au fost bine cunoscute de Domnul, care a simțit și El adânc ce înseamnă singurătatea. În partea a doua a Evangheliei după Matei, Domnul vestește mai dinainte lepădarea și răstignirea Sa. El vorbește despre trădarea lui Iuda, le spune ucenicilor despre faptul că toți aveau să-L părăsească și amintește de faptul că Petru urma să se lepede de trei ori de El. În grădina Ghetsimani, Domnul Se desparte de ai Săi, pentru a Se ruga. Chiar dacă trei dintre ei fuseseră invitați să-L urmeze mai îndeaproape, ei n-au fost în stare să vegheze împreună cu El, fiind biruiți de somn. Domnul a rămas singur. Curând după aceea, mulțimea a venit să-L ia, iar ucenicii au fugit. În timpul când a fost judecat, nimeni n-a fost alături de El.
Domnul a fost lepădat de poporul căruia îi slujise într-un mod atât de minunat. „Răstignește-L, răstignește-L!”, a fost strigătul lor; „nu vrem ca Omul acesta să domnească peste noi”. Cei care L-au iubit, care au rămas lângă cruce, au stat departe. Cât de mult a simțit El singurătatea! Psalmii descriu într-o manieră vie gândurile Sale:
„Am așteptat compătimire, dar degeaba, și mângâietori, dar n-am găsit nici unul”; „Ai îndepărtat de la Mine pe prieteni și tovarăși, cunoscuții Mei sunt întuneric”; „Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș” (Psalmul 69.20; 88.18; 102.6,7).
A urmat apogeul suferințelor Sale, în timpul celor trei ore de întuneric pe cruce, când a scos acel strigăt sfâșietor: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Da, există momente când suntem singuri și când suferim, însă acestea nu se compară cu singurătatea și cu suferința Sa.
În singurătatea și în durerea noastră Îl avem pe El, la care putem merge și care ne oferă mângâiere și sprijin în cel mai adânc necaz, fiindcă ne înțelege.
A. Blok
Categories: Pentru lucrători, Studiu biblic
Leave a comment