(Fragment din cartea “Chemarea profețiilor”, în curs de apariție)
2 Petru 1:19 – “Și avem cuvântul prorociei făcut și mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre”.
Este oare un lucru bun să studiem profețiile? Nu e periculos?
Depinde … Depinde de cine asculți și mai ales depinde de cum o facem.
Realitatea este că nu poți citi Biblia fără să citești profeții pentru că ea începe cu un pasaj profetic major și se încheie cu un alt pasaj profetic major. Primul este scris de Moise în Geneza, iar al doilea este scris de apostolul Ioan în Apocalipsa.
Moise s-a prezentat pe sine drept profet:
Moise a primit informațiile despre facerea lumii direct de la Dumnezeu în cele peste 100 de zile petrecute singur cu Creatorul pe Muntele Sinai. Moise s-a urcat pe Sinai cam de opt ori și de două ori a stat câte 40 de zile. Acolo i-a arătat Dumnezeu cum să facă Cortul Întâlnirii, care trebuia să fie o copie la scară a Sanctuarului ceresc (vezi explicația din Evrei 8 și 9). Nu știm tot ce s-a petrecut între Dumnezeu și Moise pe Sinai, dar știm că evreul acesta a putut apoi să scrie apoi “descoperirile” de pe primele pagini ale Genezei, altfel inaccesibile nouă. Ce-ai face tu dacă ai avea privilegiul să stai de vorbă îndelung cu Dumnezeu? Ce întrebări i-ai pune? Multe persoane din Biblie au avut ocazia aceasta, iar în scris nu ne-a fost dat decât o partea mică din toate acestea, cea care a socotit Dumnezeu că ne folosește.
În afara primelor capitole ale Genezei, nu cred ca exista alte pasaje in Pentateucul scris de Moise care să-i dea dreptul sa se autonumească “profet”. Sunt deci convins că ceea ce a scris el acolo sunt “descoperiri” primite direct de la Dumnezeu.
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie !
Leave a comment