Istoric vorbind, Israelul lui Dumnezeu a fost în pericolul de a fi zdrobit ca popor de o invazie din sud sau din nord, dar pieirea lui era să vină dintr-un cu totul alt loc, aparent neimportant și mascat în coasta lui sub vălul nesemnificativului.
Situat la mijlocul semilunei fertile, Israelul a fost invadat din sud de Egiptul și Etiopia, iar din nord pe axa Siria, Asiria și Babilon.
Pierzania cea mai teribilă n-a fost însă dispariția ca popor, ci pervertirea caracterului de popor mesianic distinct, mărturisitor de Dumnezeu în lume. Iar aceasta n-a venit din partea „marilor puteri“ ale vremii, ci s-a strecurat perfid în viața lor de închinare din partea scaunului satanic aflat în zona Tirului și Sidonului.
Nu cuceririle armate, ci încuscririle de familie cu conducătorii de acolo au dus Israelul în eclipsă spirituală și aproape că l-au înecat sub întunecata ei maree spirituală. Citiți Ezechiel 28 și veți vedea limpede acest lucru.
(Dintr-un studiu despre regii din Israel)

Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie !
Leave a comment