Și să țineți sărbătoarea Azimelor … Șapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre … Să nu mâncați nimic dospit; în toate locuințele voastre să mâncați azime.

Exod 12.17-20

Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care există multă uscăciune spirituală și lipsă a păcii temeinice printre copiii lui Dumnezeu. Ei nu cultivă sfințenia – nu țin „sărbătoarea Azimelor”. Sângele este pe ușorii ușii, însă aluatul din casele lor îi împiedică să se bucure de siguranța pe care o oferă sângele. Îngăduirea răului distruge părtășia noastră, deși nu rupe legătura eternă dintre sufletele noastre și Dumnezeu. Cei care aparțin adunării lui Dumnezeu trebuie să fie sfinți. Ei nu numai că au fost eliberați de vina și de consecințele păcatului, ci și de practicarea, de puterea și de iubirea lui. Chiar faptul de a fi eliberați prin sângele mielului pascal îi făcea pe israeliți responsabili de a înlătura aluatul din casele lor. Ei nu puteau spune cuvintele groaznice ale antinomianistului: «Acum, că am fost mântuiți, putem să trăim cum ne place». Nicidecum! Ei erau mântuiți prin har și mântuiți spre sfințenie. Sufletul care, datorită libertății date de harul divin și datorită răscumpărării complete care este în Hristos Isus, găsește de cuviință să trăiască în păcat dovedește în mod clar că n-a înțeles nici ce înseamnă mântuirea și nici ce înseamnă păcatul.

Harul nu numai că mântuiește sufletul cu o mântuire veșnică, ci și oferă o natură nouă, care își găsește plăcerea în tot ceea ce-I aparține lui Dumnezeu, fiindcă este divină. Suntem făcuți părtași naturii divine, care nu poate păcătui, fiindcă este născută din Dumnezeu. A umbla în puterea acestei naturi înseamnă, în realitate, „a ține sărbătoarea Azimelor”. Nu există „aluat vechi”, nici „aluat al răutății și al vicleniei” în natura cea nouă, fiindcă ea este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este sfânt și „Dumnezeu este dragoste”. Prin urmare, este evident că nu înlăturăm răul din noi înșine pentru a îmbunătăți natura veche, care este iremediabilă, nici pentru a obține natura nouă, ci tocmai fiindcă avem această natură nouă. Avem viața și, în puterea acestei vieți, înlăturăm răul. Doar atunci când suntem eliberați de vina păcatului putem înțelege și manifesta adevărata putere a sfințeniei. A încerca să o obținem în oricare alt fel nu este decât o trudă zadarnică. Sărbătoarea Azimelor poate fi ținută doar la adăpostul perfect al sângelui.

C. H. Mackintosh

Categories: Articole de interes general