pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.

1 Ioan 5.4

De ce vedem așa de puține rezultate în fiecare domeniu al lucrării creștine? De ce sunt atât de puține convertiri veritabile? De ce sunt evangheliștii noștri atât de frecvent dezamăgiți din cauza lipsei de roade? Cum putem răspunde la toate aceste întrebări? Care este cauza? Oare va îndrăzni cineva să spună că este alta decât necredința?

Fără îndoială, diviziunile noastre au aceeași cauză; starea noastră lumească, faptul că suntem carnali, că ne permitem tot felul de ușurătăți și că suntem comozi, toate acestea vin din aceeași sursă. Dar care este remediul pentru toate aceste rele? Cum pot fi inimile noastre atrase spre o dragoste reală pentru toți frații noștri? Prin credință – prin acest principiu prețios „care lucrează prin dragoste”! Astfel, apostolul binecuvântat le spune preaiubiților credincioși din Tesalonic, de curând întorși la Dumnezeu: „Credința voastră crește peste măsură”. Și care a fost urmarea? „Și dragostea fiecăruia dintre voi toți, unii față de alții, prisosește” (2 Tesaloniceni 1.3). Așa trebuie să stea lucrurile. Credința ne pune în legătură directă cu izvorul etern al dragostei, aflat în Dumnezeu Însuși; iar consecința este că inimile ne sunt atrase în dragoste spre toți aceia care Îi aparțin Lui – toți aceia în care putem vedea, chiar și în cel mai slab mod, chipul Lui binecuvântat. Nu este posibil să ne apropiem de Domnul și totodată să nu-i iubim pe toți aceia care, în orice loc, cheamă Numele Lui dintr-o inimă curată. Cu cât suntem mai aproape de Hristos, cu atât mai mult trebuie să fim uniți, în dragoste frățească reală, de fiecare mădular al Trupului Său.

Omul cel nou umblă în puterea credinței, trăiește deasupra lumii, deasupra motivațiilor ei, a principiilor ei, a obiceiurilor ei și a modei ei. Deși se află în lume, el nu este din ea. El se deplasează împotriva curentului ei. El își trage toate izvoarele din cer. Viața lui, nădejdea lui și tot ce are el se află acolo; și dorește cu multă râvnă să fie el însuși acolo, atunci când lucrarea lui pe pământ se va sfârși.

C. H. Mackintosh

Categories: Articole de interes general