Toate lucrurile sunt într-o neîncetată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind.

Eclesiastul 1.8

De câteva săptămâni lucrez într-un birou nou dintr-o clădire așezată chiar lângă o autostradă, lângă o linie ferată intens circulată și lângă un aeroport. Chiar și atunci când sunt foarte preocupat cu munca mea și nu mă uit deloc pe fereastră, cu colțul ochiului percep forfota traficului auto, feroviar și aerian. Ceva se mișcă mereu!

Omul este mereu în mișcare, parcă ceva îl împinge de la spate și astfel aleargă de la un weekend la altul, de la o petrecere la alta, de la un eveniment la altul. Dacă încearcă să stea în liniște, tocmai atunci radioul îi prezintă cele mai bune evenimente din weekend-ul următor în regiunea sa. De asemenea, sportul îi oferă întotdeauna ceva nou: când se termină sezonul de Liga 1, începe următorul mare eveniment – campionatul mondial de fotbal…

Cât de important este ca oamenii să-și ia timp să se gândească la lucrul cel mai important, care este veșnicia, când toată forfota se va sfârși! Domnul Isus ne spune: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Creștinii credincioși au întotdeauna nevoie de acest loc de odihnă în care să stea împreună cu Domnul Isus pentru a primi putere. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin” (Marcu 6.31).

(Din Sămânță bună)

Categories: Articole de interes general