Vedem în Efeseni 1 că sângele lui Hristos ne-a oferit răscumpărare și iertare. În capitolul 2 vedem o altă binecuvântare pe care am primit-o prin sângele lui Hristos – am fost aduși aproape de Dumnezeu.

În primele zece versete ale capitolului 2, apostolul arată că iudeii și cei dintre națiuni erau morți în greșeli și în păcate. Apoi el arată cum am fost aduși la viață împreună cu Hristos, cum am fost ridicați împreună și așezați împreună în locurile cerești, în El.

De la versetul 11 ni se prezintă locul diferit ocupat de națiunile nemântuite, față de cel al iudeilor nemântuiți. Națiunile erau fără Hristos, fără speranță și fără Dumnezeu (versetul 12). Acum însă a avut loc o mare schimbare. Cei dintre națiuni, care erau odinioară departe – la fel ca fiul risipitor în țara îndepărtată – au fost aduși aproape. Cum a fost posibil acest lucru?

Versetul 13 ne oferă două temeiuri pentru aceasta. Mai întâi, sângele lui Hristos. Toate păcatele și fărădelegile noastre, care ne țineau departe de prezența sfântă a lui Dumnezeu, au fost îndepărtate. Sângele lui Hristos este dovada că lucrarea Sa a fost încheiată și că El a murit pentru noi toți.

În al doilea rând, avem expresia minunată: „în Hristos Isus”. Aceasta ni-L prezintă pe binecuvântatul nostru Mântuitor, așa cum este El acum, glorificat ca Om în cer, precum și noul nostru loc în El, înaintea lui Dumnezeu. El este Omul care Se bucură de favoare în prezența lui Dumnezeu, așa cum putem vedea în capitolul 1, iar noi ne bucurăm de aceeași favoare, fiind așezați în El. În Hristos Isus nu mai este nicio diferență între iudei, care s-au bucurat de o apropiere relativă și exterioară în timpul Vechiului Testament, și cei dintre națiuni, care au fost departe. Cu toții au fost aduși aproape și tuturor li s-a dat același loc: în Hristos Isus. Uimitor har!

K. Quartell

Categories: Articole de interes general