Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. – Filipeni 4.6

Trăim într-o lume plină de suferințe. Aceasta a fost starea ei de la căderea în păcat – păcatul nu poate exista fără suferință. Iar până când păcatul nu este îndepărtat din această lume, este în zadar ca cineva să creadă că poate evita suferința. Unii, fără îndoială, au parte de mai multe suferințe decât alții. Trupurile noastre, proprietățile, familiile, copiii, rudele, prietenii și vecinii – toți și toate sunt fiecare motive de îngrijorare. Boala, moartea, dezamăgirea, despărțirea, nerecunoștința, batjocura – toate acestea sunt lucruri obișnuite în această lume. Nu putem trece prin viață fără să le simțim. Mai devreme sau mai târziu ne vor atinge pe fiecare dintre noi.

Cu cât afecțiunile noastre sunt mai vii, cu atât mai adânci sunt necazurile noastre; și cu cât iubim mai mult, cu atât va trebui să plângem mai mult. Dar care este cea mai bună cale pentru a dobândi bucuria într-o lume ca aceasta? Cum vom putea trece prin această vale a plângerii experimentând cât mai puțină durere? Nu cunosc o cale mai bună decât obiceiul de a duce toate lucrurile la Dumnezeu, în rugăciune. Acesta este sfatul pe care Scriptura ni-l dă, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Ce spune Dumnezeu? „Cheamă-Mă în ziua necazului: Eu te voi izbăvi și tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50.15).

Singurul mod prin care poți fi fericit cu adevărat într-o lume ca aceasta este să aruncăm mereu toate grijile noastre asupra lui Dumnezeu. Încercarea de a ne purta singuri poverile este motivul pentru care suntem atât de triști. Dacă I-am spune lui Dumnezeu toate lucrurile cu care ne confruntăm, El ne-ar da puterea să le îndurăm.

J. C. Ryle

Categories: Articole de interes general