lickbible.org/meditatii-zilnice/samanta-buna/

Dacă numai în viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni.

1 Corinteni 15.19

18 ani – viața tocmai începuse…

Avea 18 ani și acum era pe moarte. Diagnosticul său era unul nemilos: leucemie. 18 ani – viața tocmai începuse… urma să dea bacalaureatul. Dorea să studieze medicina, pentru a merge apoi ca medic în misiune. Și acum? Totul se terminase înainte să înceapă.

Vă puteți închipui situația băiatului? El stătea pe pat bolnav și palid, fără speranță de viață. Era trist, dar nu deznădăjduit. Știa bine că viața lui este în mâna Dumnezeului Atotputernic și trăia cu siguranța pe care numai Dumnezeu o poate da; nu siguranța însănătoșirii, cu toate că ar fi dorit să mai trăiască. Nu, ci siguranța lui avea în vedere viața de după moarte.

A murit într-o dimineață… Pe patul lui se afla un bilețel, pe care cu greutate scrisese ultimele cuvinte. Erau următoarele versuri:

„Pe Tine Te doresc. / Cunoști a inimii dorință,

Mă vezi, mă scapi din suferință.

Aproape Tu îmi ești. / Pe Tine Te doresc“.

Așa a murit un tânăr de 18 ani care avea înainte viața. Știa că are un viitor, chiar dacă viața sa pe pământ avea în curând să se sfârșească.

„Dacă se poate muri cu o asemenea speranță, atunci se poate și trăi cu ea fericit“, sunt cuvinte care au fost probate de credincioși fără număr.

Categories: Articole de interes general