„Dumnezeu […] încarcă norii cu aburi […]

                                îi face să pară ca o nuia cu care lovește pământul

                                               sau ca un semn al dragostei Lui.”

                                                                                      Iov 37:10-13

Valurile de căldură
Uscăciunea ne-o lăsară
Peste câmp, în bătătură…
De simțim a lor arsură
               Și-astă vară.

Ploile-s mai așteptate
Ca arginții într-o pungă
De ogoarele crăpate
Și-animalele-nsetate
               Vreme lungă.

Iar când vin… mai bine-n casă
Ori de nu, de stat pe-aproape,
Când furtunile se lasă
Și șuvoaiele vin, ca să…
               Ne îngroape.

S-a schimbat, cumva, natura
Sau noi am făcut-o, oare?
Ne răspunde clar Scriptura:
Dumnezeu i-a dat măsura…
              Schimbătoare.

Ea a fost o casă bună
Pentru-ntreaga omenire,
Rânduită să le pună
Vietățile-mpreună
               Din zidire.

Însă a ajuns să fie
De pedeapsă, când păcatul,
Cuprinzând întreaga glie
Ne-a privat de armonie…
               Necuratul. 

Valurile de căldură…
Uragane… inundații…
Nu-s decât o picătură
A pedepsei, cu măsură,
               Peste nații.

Vrem să fie o schimbare
În natură de mai bine?
Dumnezeu, putere are…
Dar să vină fiecare
                 Om la Sine!

                                   Ioan  GIURA

Categories: Articole de interes general