(Preluată aici doar pentru o mai mare vizibilitate)

Sali Sabri

Paisprezece ani de slujire.

Tocmai mă aflu în adolescența slujirii mele. E o vârstă critică. Și de asta cred că uneori degetele mele o iau razna și scriu vrute și nevrute. Nu mă pot lăuda că am dobândit multe învățături pentru că încă sunt în proces de acumulare. Fiind pe un drum destul de lung, în același loc, cu aproximativ aceeași oameni, am realizat paisprezece lucruri. Sunt ale mele, izvorâte din mica-mi experiență. Nu am pretenția de a fi general valabile.

1. Am învățat că credincioșia față de Dumnezeu contează mai mult decât realizările “pentru Dumnezeu”. Tare sunt tentat să scriu ce și cum am realizat, dar fără Hristos aceste succesuri sunt zero. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.

2. Am învățat că e mai bine să greșesc considerându-i buni pe cei răi decât invers. Oamenii se mai schimbă.

3. Am învățat că e mai de folos să te bucuri de cei care au rămas tovarăși de lucru decât să-i plângi pe cei care au plecat. Cei care rămân să lucreze în Medgidia sunt eroi. Cei ce pleacă sunt oameni.

4. Am învățat că Dumnezeu nu mântuie la sistem paușal. De multe ori am avut impresia că Hristos mă vrea peste tot, pe la toți, dar nu-i așa.

5. Am învățat că uneori cele mai mari binecuvântari Dumnezeu ni le-a dat în cele mai neașteptate locuri prin cei mai “neînsemnați oameni”.

6. Am realizat că una dintre cele mai mari capcane în care poate cădea un slujitor este competiția și comparația cu alți lucrători sau cu alte biserici. Este o mare deșertăciune. M-a scăpat Dumnezeu și din asta. Slavă Lui.

7. Am învățat că nu toți colegii se bucură de realizările tale. Unii chiar pun ochii pe membrii sau pe slujitorii din biserica în care slujești. Și ăsta e o ipocrizie.

Mâine următoarele șapte.

Celelalte șapte lucruri pe care le-am învățat în cei paisprezece ani de slujire;

8. Am întrat în multe bătălii fără miză. Am consumat energie și timp pe lucruri nefolositoare. Sper să fi învățat să duc doar acele lupte la care m-a rânduit Hristos.

9. Oamenii sunt mai importanți decât proiectele. Am realizat că uneori mi-am neglijat oile uitându-mă după cai verzi pe pereți. Hristos m-a chemat să slujesc oameni nu clădiri și proiecte.

10. Am învățat să-mi stabilesc ținte clare și realiste. De multe ori mi-am stabilit viziuni și targeturi utopice. E frumos să visezi ca slujitor, dar e mult mai sănătos să te uiți în jur și să acționezi în conformitate cu realitatea. Nu tot ce fac ceilalți se potrivește și-n zona în care lucrez eu.

11. Sper să fi învățat să mă las înconjurat de oameni integri. Echipa cu care lucrez e importantă. Uneori, oamenii incomozi sau cei care spun ce gândesc sunt mult mai de folos împărăției lui Hristos decât yesmanii. Am văzut mulți slujitori fugind de oameni cu coloană puternică considerându-i un pericol. Mai periculoși sunt lingușitorii.

12. Am învățat că și copiii mei au dreptul să facă greșeli, chiar dacă sunt copiii păstorului. Familia păstorului e luată în colimator. Dacă soția își pune batic, face pe smerita, spun unii. Dacă nu-și pune batic, e prea lumească spun alții. Vrem nu vrem, cel mai bun partener al păstorului este soția lui. Nu ne place, dar asta e. De aceea, sper să fi învățat, să am mai întâi grijă de ai mei. Ai mei pe primul loc. Restul pe locul doi. Am văzut mulți slujitori dărâmați din cauza că n-au învățat chestiunea asta.

13. Am învățat că oamenii care stau sub autoritatea mea, de bună voie, o fac pentru că-L iubesc pe Dumnezeu nu pentru că sunt fraieri docili. Am văzut mulți slujitori abuzând de putere pentru a deveni mici dictatori. Am învățat să mă port cu har cu cei ce sunt credincioși reali. Nu abuzul de putere mă face să am întâietate, ci harul Lui Dumnezeu ne dă autoritatea de care avem nevoie pentru slujirea celorlalți. Cine vrea să fie cel mai tare, trebuie să fie slujitorul tuturor.

14. Am învățat că Dumnezeu nu-și văduvește robii niciodată de resurse umane sau materiale. Cele mai grele și umilitoare momente, cel puțin pentru mine, sunt cele în care trebuie să găsesc resurse pentru orfanii și văduvele cu care lucrăm. Aș fi vrut să sar peste acele momente penibile. Dar am învățat că Dumnezeu mă smerește pentru binele altora. Accept și asta. Și Hristos s-a smerit pentru mine, și eu trebuie să o fac pentru alții.

Mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tovarășii mei de lucru: Denis Memet în dreapta și Corneliu Serdenciuc în stânga.

Categories: Articole de interes general