La adus între noi fiul său, Christian Pancescu. George are o tumoră la cap. A făcut chimioterapie, dar vindecarea nu vrea să se arate.

Stă într-un cărucior cu roate.

Am coborât imediat de la amvon și m-am dus la el, în spatele sălii. Am îngenunchiat lângă el și, după ce l-am salutat și i-am mulțumit lui Christian, i-am spus despre Andy Cristea, care a trecut și el printr-o operație pentru extirparea unei tumori craniene.

M-au izbit cuvintele lui, neobișnuite într-o lume a egoiștilor de tot felul.

“Domnul să se îndure de el și să- l vindece. Măcar unul din noi să se facă bine”.

I-am spus despre Andy ca un fel de încurajare că și altcineva trece prin ce trece el. Netrebnicul de mine, prizonier încă proverbialei zicale cu “capra vecinului”.

George mi-a dat o lecție de smerenie altruistă, o excepție într-o lume a egoiștilor.

Când i-am dat microfonul, nu s-a plâns și nu ne-a vorbit deloc despre suferințele lui. Ne-a spus doar că Dumnezeu este minunat în tot ce face și în toate rânduielile Lui, iar noi ne vom vedea curând în împărăția Lui minunată.

Da, George, Dumnezeu este minunat! Se vede deslușit când te uiți cu băgare de seamă la copiii Lui.

Categories: Amintiri, Articole de interes general