Folosind o logică șcioapă, sub principiul separării Bisericii de Stat, progresiștii de azi au împins Biserica afară din piața publică, interzicându-i mandatul de „lumină a lumii“ și de „sare a pământului“.

Principiul separării spune că nu poate exista o Biserică de Stat, ca în Europa și că Biserica nu trebuie să fie subordonată Statului. Atât!

O Biserică redusă la tăcere, care acceptă să îi fie pus pumnul în gură este o contradicție în termeni. O mărturie mută și o lumină ascunsă în „particular“ sunt propuneri viclene ale ale diavolului, iar comoditatea noastră a mușcat din momeală.

Biserica trebuie să fie în comunitate. Acolo este câmpul ei de lucru. Aria acestei lumi este locul secerișului, iar lumea va fi judecată după atitudinea pe care a avut-o față de Evanghelia publicată de Biserică. Biserica este farul ridicat în societate pentru recuperarea celor pierduți.

Din mărturia curată se naște martirajul. El n-ar exista dacă Biserica și-ar ține gura și n-ar dirija în nici un fel societatea. Suntem chemați la mărturie și martiraj, nu la conformism și confort.

“Dacă nu-L mărturisim pe Hristos cu gura, adică public, cu glas puternic și neșovăitor, oricare ar fi riscurile implicate de această profesiune de credință a noastră, în zadar ni se pare că-L iubim pe Hristos și ne amăgim cu iluzia că suntem creștini. “

Nicolae Steinhardt – Dăruind vei dobândi

Categories: Articole de interes general