Florian Guler – despre Cornel Drăgoi

Florian este un suflet de păstor ascuns într-un așa zis „laic“. Dacă mai era nevoie de o dovadă, iată-l vorbind despre un coleg de slujire. Se cere unul ca să-l poată recunoaște pe altul.

+++

Draga Daniel

Cu toate ca Cornel s-a pensionat mai devreme eu am găsit acest articol care intenționam să îl public; cumva abia acum l-am găsi dinnou. As vrea sa ma ajuți sa exprim acum pentru el și toți ceilalți pastori care slujesc simpatia și Mulțumirea .

Cornel Dragoi

“Câteodată este greu să spui dacă pensionarea este o răsplată sau o pedeapsă, pentru anii cât ai lucrat”(anonim)

La Golgotha Romanian Baptist Church, din aria Detroit, pastorul nostru fr Cornel Dragoi, s-a pensionat. Mi-a făcut onoarea ca să îmi fie şi prieten nu doar pastor. Nu am purtat întotdeauna “mănuși” în relaţiile noastre. Dar cred că nu este niciodată prea mult să spun des “îmi pare rău”.
Pensionarea îmi dă un sens de melancolie, chiar dacă o accept ca şi o necesitate socială şi o realitate a vieţii.

Cornel Dragoi este greu de “cantonat”.

S-a născut în Tara Moţilor, într-un sat cu nume luminos : Luminesti. Originea aceasta de “moţ pribeag”, explică în parte setea lui nestapânitâ de iarbă verde, libertate şi aer curat.( aerisirea camerelor şi a sălii de adunare, îi este aproape o obsesie) Cu toiagul în mână şi încălţăminte în picioare este gata oricând de plecare, nu poate refuza nici o călătorie, oriunde oricând. Poate că această stare ” de călător” îl face să nu îşi dezlege niciodată şireturile pantofilor, descălţarea se face rapid, iar încălţarea este un “ceremonial anevoios”, care a adus în casele membrilor adunării, o necesară şi obligatorie lingura de pantofi pentru uz pastoral.

La Golgota, “pâinea lui”Cornel nu a fost cozonac, cum de altfel se întâmplă tuturor păstorilor din emigraţie. Justificăm prea “elegant” starea mai bolovănoasă din majoritatea bisericilor din America, justificând voinţa puternică a cestor oameni care “şi-au luat lumea în cap” , evadând din lumea comunistă, “oameni cu voinţă tare”.
Desigur adevărul este mai nuanţat: aici ca şi aiurea adunările sunt imature, prea mulţi creştinii au firea nerăstignita, (ca de moarte nici nu poate fi vorba), creştinii sunt nedesăvârşiţi ca şi păstorii lor, suntem încă împreună păstori şi păstoriţi – “la copt” – în cuptoarele Harului.

Ca să fac o apreciere a slujbei lui Cornel Dragoi îmi lipseşte calificarea şi mai ales “altitudinea”. Conform Pildei Domnului Christos aș spune spune despre Semănător că trebuie judecat după cât a semănat nu după cât a recoltat. Pământurile sunt şi ele în stări diferite…si responsabile …rodirea este o colaborare intre sămânță și pământ – “o altă parte a căzut pe pământ bun a crescut şi a dat rod însutit”.

Biserica noastră împreună cu pastorul ei, a avut experienţe de biruinţă şi înfrângeri. Am câştigat şi am pierdut împreună bătălii. Iar Războiul nu este terminat încă. Am trecut împreună prin multe dureri cu familia noastră de la Golgota, dar am avut şi bucurii strălucite, de-a lungul anilor.

Suntem , pietre vii, singura noastră şansa la Detroit ca şi peste tot, rămâne, să ne acceptăm în dragoste unii pe alţii şi să ne “mulam” după coatele şi călcâiele celorlalţi, dacă vrem să câştigăm semnificaţia Casei, şi să nu rămânem, doar o grămadă de bolovani.

Când, în urmă cu mulți ani fr Constantin Sfatcu la Iaşi a fost arestat din cauză că transporta și distribuia Biblii in vremea comunismului ateu.
Tudorel Sfatcu, fratele lui, mi-a cerut ajutorul avocatului Dragoi din Arad pentru cauza fratelui arestat. Am mers atunci în audienţă la preşedintele baroului de avocaţi, înarmat cu scrisoarea de împuternicire. Preşedintele pe un ton calm, m-a întrebat : “Tu ţii la domnul Dragoi?” “Da”

“Atunci de ce vrei să îl distrugi?” Mi-a spus: “Eu ţin la el foarte mult. Nu vezi dumneata în ce lume trăim? Procesul va fi la Bucureşti, procurorii de acolo vor desfiinţa pe orice avocat din provincie. Uite aici un nume de avocat, fost procuror, este din capitală, uns cu toate unsorile, angajaţi-l pe el. Spune-i că eu ţi-am dat numele lui. Cornel va merge acolo să îl ajute”.

Am aflat mai târziu că acel avocat a făcut o slujbă foarte bună, Cornel Dragoi l-a asistat, dar partidul comunist nu putea pierde un proces cu Creștinii .

După revoluţie Cornel a fost propus preşedintele Baroului de avocaţi, aproape cu forţa. Dar el a refuzat în favoarea fostului şef, cu cuvintele:
“Mi-e ruşine, a fost maestrul meu”

Cornel Dragoi a ajuns în America după o anumită luptă şi împotrivire în plan personal. Omeneşte el a părăsit o slujbă cu o perspectivă de invidiat, pentru o slujbă incertă şi dificilă. Dar el era conștient, creștin fiind, de noblețea chemării.
Nu l-am condamnat când am aflat că după ezitări îndelungate, pe parcursul mai multor luni, a recurs la tragere la sorț.

De trei ori sorţul a căzut în favoarea slujbei de păstor. Şi s-a supus..
Avem noi oamenii o ipocrizie ca să nu zic o nimicnicie: săpăm “în stâncă” faptele negative ale semenilor şi scriem pe “valuri” faptele lor bune.

S-a întâmplat nu demult că fr, Pavel venit un SUA din Basarabia noastră, membru în adunarea unde păstorea Cornel Dragoi, ne putându-şi permite să plătească o operaţie la rinichi în SUA, a trebuit să o facă în Basarabia. Fratele împreună cu soția, aveau o slujbă de curăţenie. Absenţa fratelui punea în primejdie, slujba dumnealor. Nu s-a găsit nimeni să îl înlocuiască pe fratele Pavel la slujbă. Cornel a făcut atunci ceva care m-a inspirat și m-a umilit, in același timp. Cu îngăduinţa companiei de curăţenie, timp de o lună de zile s-a dus zilnic a măturat şi a curăţat toaletele în locul fratelui Pavel ca acesta să aibe slujba asigurată când se va întoarce. Când a fost întrebată sora, de șefii ei, cine este bărbatul care o ajută la curăţenie ea a răspuns: Pastorul bisericii noastre.

Cred că orice faptă bună este menită să ne însufleţească adică să ne inspire.
Frate Cornel, mulţumim pentru aceşti ani! Şi ca unul care de-alngul acestor ani am slujit ca şi diacon , în numele bisericii vă rog să ne iertaţi, pentru orice tratament nedrept, lipsit de dragoste şi uneori semeţ. Din păcate la sfârşit, ne trezim fiecare dintre noi cu o anumită “amărăciune”, pe care Traian Dorz o exprima în versuri:

Dac-ar fi să iau viaţa
Doamne, de la început
Tot cu Tine aş trai-o
Dar mai altfel ca-n trecut.

florian dela urma



Categories: Articole de interes general

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: