Fiecare națiune trece prin flux și reflux. În vremurile de maximă glorie, ea ocupă un maxim de teritorii. Vin apoi altfel de vremuri, alții se ridică și teritoriile sunt cucerite de alte neamuri din jur.

Bineînțeles că fiecare națiune socotește că „are dreptul“ la ceea ce a avut altădată, dara aceasta nu înseamnă că putem schimba mereu granițele. S-a stabilit o înghețare a lor la cumpăna secolului trecut. Asta nu înseamnă că nu mai sunt oftaturi și conflicte mocnite. Ele sunt astăzi în nordul Spaniei, în teritoriile dintre Franța și Spania, în Balcani și … încă alteva părți ale Europei (ca să nu ne mai gândim la celelalte continente!)

Un intrigant a alcătuit o hartă a Ucrainei de azi marcând fiecare evoluție teritorială istorică. Înțelegem mai bine frământările interne și imposibilitatea susținerii „integrale“ a unui anumit punct de vedere. Ce spuneți?

Categories: Articole de interes general

Tags: Daniel Branzai