Telegarii beznei tropotesc a groază Și funingini grele cad peste pământ, Negru de-ntuneric, negru de mormânt, E-n vinovăția care se-ntronează. Colcăie păcatul în cernit veșmânt, Într-o lume care nu mai este trează, Căci se lasă storuri chiar și la amiază, Stăvilind lumina caldă din Cuvânt. Ne trezește, Doamne, aprinzând făclii, Și-n fereasta lumii sfâșie perdele Pentru-o deșteptare... până-n temelii. Și, scăpați de noaptea apăsării grele, Să-mpletim din albul sfintelor solii Aripi pentru zborul dincolo de stele. Simion Felix Marțian Siegen, 9 iulie 2021
Categories: Articole de interes general
Leave a Reply