Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și  care și popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei; pentru că Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului este cu tine.  Deuteronom 20.1

Este interesant să vedem că, atunci când Israel era pe punctul de a porni la război, preotul era cel care vorbea cel dintâi poporului. Chiar dacă luptele lor se desfășurau pe pământ, împotriva unor vrăjmași fizici, vedem aici adevărata natură a războaielor lor – împotriva vrăjmașilor invizibili ai poporului lui Dumnezeu – și faptul că singurul lor ajutor și singura lor resursă era Domnul Dumnezeul lor.

Prin faptul că preotul era cel dintâi care le vorbea, Dumnezeu dorea să le amintească de adevărata lor stare spirituală și, de asemenea, să producă astfel încredere în El. Pentru poporul lui Dumnezeu, a asculta cuvintele preotului reprezenta o bună ocazie de a se cerceta dacă era sau nu într-o stare păcătoasă înaintea lui Dumnezeu, fiindcă, într-un astfel de caz, El nu putea fi alături de ei. El nu Se poate asocia cu răul sau cu păcatul.

În plus, Dumnezeu dorea ca preotul să transmită poporului un mesaj special, care să le stârnească încrederea în Dumnezeu: „Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiați de lupta împotriva vrăjmașilor voștri: să nu vă slăbească inimile; nu vă temeți, nici nu vă înspăimântați și nu tremurați înaintea lor. Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Cel care merge cu voi, ca să lupte pentru voi împotriva vrăjmașilor voștri, ca să vă salveze“ (versetele 3 și 4).

Când noi ieșim la luptă „împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești“ (Efeseni 6.12), Tatăl nostru ne încurajează în același fel. El dorește să ne încredem pe deplin în El pentru rezultatul bătăliei, chiar dacă situația pare întunecată. Iar dacă suntem descurajați, să ne amintim de triumfătoarea încurajare din cuvintele apostolului:

„El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El? Cine va aduce acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptățește“ (Romani 8.32,33).

Nu există lupte în care Dumnezeu să nu ne poată conduce în carul Său de biruință, în Hristos (2 Corinteni 2.14). Să avem curaj, să ne încredem în Dumnezeu și să mergem înainte! Strigătul de biruință se va face în curând auzit. A. Leclerc

Categories: Studiu biblic