Acum câțiva ani, când am fost invitat să predic la adunarea adventistă din zonă, am trăit o comedie cumsecade.

După ce mi-au mulțumit pentru Biblia cu Explicații și m-au ascultat cu atenție și dragoste, la plecare, o doamnă „bine intenționată“ a ținut neapărat să mă convertească la doctrina ei.

Stăteam politicos cu geamul dat jos și așteptam să mă lase să plec. Văzând incidentul, păstorul local care, asemeni lui Nicu Butoi îmi era prieten, mi-a sărit în ajutor, aluat-o pe doamna pe după umeri și i-a zis: „Pe ăsta lasă-l mamaie că este bine convertit. Ocupă-te matale de alții.“

Zilele acestea „m-au descoperit“ câțiva râvnitori adventiști și-mi dau târcoale pe youtube (aici).

Una se numește „Colibrița mică“. Mică, mică, dar zbârnie urât și nu-și alege cuvintele din partea elegantă a dicționarului. Anonimatul acesta n-o va scuti să dea socoteală în fața lui Christos de orice cuvânt nefolositor. Și sunt multe …

Pe lâgă doamna ne-doamnă mai sunt câțiva. Îi respect în doctrina lor și tare aș vrea să mă respecte și ei în doctrina mea. Tare aș avea iar nevoie de prietenii mei adventiști să-i ia de umeri și să-i ducă în altă parte, lăsându-mă … neconvertit.

Rog frumos să fiu lăsat în pace.

Categories: Articole de interes general

Tags: Daniel Branzai