Singura soluție este dragostea

Un extras din cartea — Preparing for Heaven: What Dallas Willard Taught Me About Living, Dying, and Eternal Life de Gary Black Jr. Olectură greoaie, dar sunt și pasaje frumoase, ca acesta de față.

Traducerea în limba română cu traducătorul din coloana din dreapta este după finalul articolului. Pe vitor puteți face singuri lucrul acesta.

“The creation narrative of Genesis places God’s adversary (Satan) as a tempter who crafts a temptation that, in one sweeping yet subtle blow, causes a rupture in the relational trust necessary between both humanity and God, and between men and women. Once this rupture occurred, it was not long before the relationship between siblings also digressed to the point where contempt and jealousy led to murder. It’s a sad story to tell, and one that foreshadowed all humanity yet to be born.”

“Hesed-Covenantal Loyalty

One of the most difficult periods of my life lasted approximately eighteen months. There are moments during that year and a half I wish I could completely erase from my memory, but I can’t. Which is in some ways very fortunate because it was also during that period of time that my wife demonstrated the most enduring, courageous, and faithful witness of the Hebrew concept of hesed (covenantal love and loyalty) I have ever experienced from another human being.

By her own admission, my wife would agree that our relationship had gotten to the point where we were both considering other “options.” We never had “the talk,” but our mutual misery was obvious. I was working continuously, traveling nearly nonstop, leaving her to fend for herself with two toddlers. When we were together, we either fought or sat in silence, which made staying away even more appealing. I was trying desperately not to admit to my blinding ambition mixed with my secret disappointment over the trajectory of my career. Susie was trying to get to the bottom of our troubles, and I was terrified of such a prospect. So I deflected, dodged, denied, and used every one of my well-defended rationalizations to remain isolated. I made our life together a tinderbox that could erupt at any point over even the slightest grievance. I was impossible to live with—for myself, but especially for her.

Susie tells of praying one morning after a particularly painful argument. She told God she didn’t know if she could stay with me, to which God impressed upon her that he was going to rescue me, that I was going to come through this difficult time. He then presented her with a choice, asking the question whether or not it would be she at my side when I came to my senses, or whether I would be married to someone else.

She then saw a vision of me standing with another woman, arm in arm, very sorrowful, offering Susie a sincere apology for our failed marriage, and seeking her forgiveness. The vision had two effects. First, God’s promise gave Susie hope. Secondly, it made her mad, to think of such an injustice. In response, she began to diligently fight for our marriage and for me. She made the decision to pray and intercede with everything she had. God’s prompting changed Susie’s focus and fervency in prayer.

From that day forward, for more than a year, I awoke to an empty bed. Susie would rise before dawn, go into the den off our bedroom, get down on her knees, and pray until the kids and I awoke for work and school. Nearly every morning, I would see her seeking God’s strength, wisdom, and grace for us. It took a few months—my pride was ironclad, and change was slow—but eventually something began to soften in me. I began to see my wife giving every ounce of her heart, doing everything she could for us, for our children, for our family, and for me.

Her actions of love, devotion, sacrifice, and commitment resonated deep within my spirit. Eventually, I began to change. God began to use Susie and a good counselor to speak truth, hope, and light back into my heart and mind. God was right. He did save me, again, and I am and will forever be grateful to my wife for her courageous stand to ruthlessly pursue the good for our lives.

Most important, I’m glad my wife made herself available to hear God’s direction for our family. That willingness to seek God first, and heed God’s wisdom for our situation, made all the difference.

This is the picture I think Paul attempts to illustrate in Ephesians 5. He argues that the grace of God that came to us through Jesus Christ was sufficient to heal the relationship between men and women. In loving, Christ-abiding relationships, there is an expectation and characteristic identification of mutual submission, equal responsibility, and equal benefit.

When Paul describes a husband’s call to love his wife as Christ loved the Church, we can hear the echo of the call of Christ to give oneself, one’s entire life, even to the point of death if necessary, to the good God has already given: Christ Jesus (5:25–27). It may be dangerous to ask how many spouses would testify that such a love has been demonstrated to them by their wives or husbands.

Further, we could ask if a spouse expresses such a love, would the other discern its presence, or would doubt of ulterior motives distort even the most sincere demonstration of true love? The acids of pessimism and pain can so easily erode even the most adamant of realities.

One of the awful games played in many relationships is trying to get someone to prove their love. This nearly always emanates from a sense of one’s own lack of self-worth. Paul’s inspiring description of the marriage relationship as a means through which each partner presents the other as a wondrous benefactor of the marriage covenant can serve as a hopeful testament to the overwhelming potential available to Christian relationships today.

First Peter 3 connects the quality of relationship between a husband and wife to the practice of prayer. The effective communion between a husband and wife is a precursor to an effective relationship with God. If a relationship is in right standing, then it is more likely our relationship to God is right as well.

We must not be legalistic, however. Relationships are multidimensional. Too many people have been inappropriately condemned and marginalized because a relationship has failed. Yet this is not to demean the point 1 Peter is making in relationship to prayer.

It is difficult to pray with anyone, including those in our families, if there is trouble in our relationships. This is because prayer connects us with the power and truthfulness of God. Prayer seeks the truth about God and his ways in order to apply that truth to our lives. To authentically honor another and come to God in prayer necessitates dropping our assumptions and predetermined conclusions about the circumstances of our lives in order to seek God’s perspective and direction. When our heart is in this condition, God leans in to us to hear and hopefully honor such requests. Thus, it is likely true, although yet unproven, that fewer couples divorce who routinely remain in a prayerful relationship with each other and God.

It is more likely the case that many couples who do separate did not pray together. This would be an excellent subject for an empirical study. The simple point is that our relationships, whether with God or with others, cannot be turned off and on like a water spigot. If one chooses to be isolated and alone now, why would we assume such a desire will be overwhelmed by the great cloud of witnesses when entering eternity?

The same principle applies to the issue of forgiveness. Forgiveness is a special kind of relationship that, if not fully inhabited, becomes difficult to understand or benefit from. If one does not receive forgiveness, then the ability to offer forgiveness is hampered because of a deficit in understanding the compassion and generosity of the heart of God. It’s the same with prayer. If in our relationships we are at odds with our spouses and loved ones, it is not a far reach to suspect we are caught in a twisted understanding of our position with God as well.

Thus, marriage, family, and interpersonal relationships are often a barometer for one’s relationship to God. It’s very difficult to pray with a mate, sibling, parent, child, or friend unless we truly love them and our relational dynamics are generally in sync.

Our families, marriages, and friendships were never intended to survive outside an abundance of grace from God. If our friends, spouses, and family members are unable to seek God’s counsel in pursuit of peace and harmony with us for our communal life, then individually we must do whatever is necessary to seek healing, counseling, or guidance. It is simply a secularized myth to assume that dysfunctional relationships, especially our marriages, do not cause collateral relational damage.

„Narațiunea de creație a Genezei îl plasează pe adversarul lui Dumnezeu (Satana) ca un ispititor care realizează o ispită care, într-o singură lovitură cuprinzătoare, dar subtilă, provoacă o ruptură în încrederea relațională necesară atât între umanitate și Dumnezeu, cât și între bărbați și femei. Odată ce s-a produs această ruptură, nu a trecut mult timp până când relația dintre frați a deviat și ea până la punctul în care disprețul și gelozia au dus la crimă. Este o poveste tristă de spus și una care prefigurează întreaga omenire care încă nu s-a născut ”.

+++

„Loialitate Hesed-Legământ

Una dintre cele mai dificile perioade din viața mea a durat aproximativ optsprezece luni. Există momente în acel an și jumătate în care aș dori să pot șterge complet din memorie, dar nu pot. Ceea ce este, în anumite privințe, foarte norocos deoarece, de asemenea, în acea perioadă de timp, soția mea a demonstrat cel mai durabil, curajos și credincios martor al conceptului ebraic de hesed (dragoste și loialitate legământ) pe care l-am experimentat vreodată de la o altă ființă umană.

Prin propria ei recunoaștere, soția mea ar fi de acord că relația noastră a ajuns la punctul în care amândoi aveam în vedere alte „opțiuni”. Nu am avut niciodată „discuția”, dar mizeria noastră reciprocă era evidentă. Lucram continuu, călătorind aproape non-stop, lăsând-o să se descurce singură cu doi copii mici. Când eram împreună, fie ne luptam, fie stăteam în tăcere, ceea ce făcea să rămânem departe și mai ne atrăgător. Încercam cu disperare să nu recunosc ambiția mea orbitoare amestecată cu dezamăgirea mea secretă față de traiectoria carierei mele. Susie încerca să ajungă la fundul necazurilor noastre și eram îngrozită de o astfel de perspectivă. Așa că am deviat, evitat, negat și am folosit fiecare dintre raționalizările mele bine apărate pentru a rămâne izolat. Mi-am făcut viața împreună o cutie de zăpadă care ar putea izbucni în orice moment, chiar și peste cel mai mic nemulțumire.

Susie povestește despre rugăciunea într-o dimineață după o ceartă deosebit de dureroasă. Ea i-a spus lui Dumnezeu că nu știe dacă poate rămâne cu mine, la care Dumnezeu i-a impresionat că avea să mă salveze, că voi trece prin acest moment dificil. Apoi i-a prezentat o alegere, punându-i întrebarea dacă va fi sau nu ea lângă mine când îmi voi veni în fire sau dacă aș fi căsătorit cu altcineva.

Apoi a văzut o viziune despre mine stând cu o altă femeie, braț în braț, foarte mâhnită, oferindu-i lui Susie o scuză sinceră pentru căsătoria noastră eșuată și căutând iertarea ei. Viziunea a avut două efecte. În primul rând, promisiunea lui Dumnezeu i-a dat speranței lui Susie. În al doilea rând, a înnebunit-o să se gândească la o astfel de nedreptate. Ca răspuns, ea a început să lupte cu sârguință pentru căsătoria noastră și pentru mine. Ea a luat decizia de a se ruga și a mijloci cu tot ce avea. Îndemnul lui Dumnezeu a schimbat atenția și fervoarea lui Susie în rugăciune.

Din acea zi înainte, de mai bine de un an, m-am trezit într-un pat gol. Susie se ridica înainte de zori, mergea în vizuina din dormitorul nostru, se lăsa în genunchi și se ruga până când eu și copiii ne trezeam pentru muncă și școală. Aproape în fiecare dimineață, aș vedea-o căutând puterea, înțelepciunea și harul lui Dumnezeu pentru noi. A durat câteva luni – mândria mea era ferită și schimbarea a fost lentă – dar în cele din urmă ceva a început să se înmoaie în mine. Am început să-mi văd soția dându-și fiecare uncie din inimă, făcând tot ce a putut pentru noi, pentru copiii noștri, pentru familia noastră și pentru mine.

Acțiunile ei de iubire, devotament, sacrificiu și angajament au rezonat adânc în spiritul meu. În cele din urmă, am început să mă schimb. Dumnezeu a început să se folosească de Susie și de un bun consilier pentru a spune adevărul, speranța și lumina înapoi în inima și mintea mea. Dumnezeu avea dreptate. El m-a salvat, din nou, și îi sunt și îi voi fi pentru totdeauna recunoscător soției mele pentru poziția ei curajoasă de a urmări cu milă binele vieții noastre.

Cel mai important, mă bucur că soția mea s-a pus la dispoziție pentru a asculta îndrumările lui Dumnezeu pentru familia noastră. Acea dorință de a-L căuta pe Dumnezeu mai întâi și de a ține cont de înțelepciunea lui Dumnezeu pentru situația noastră, a făcut toată diferența.

Aceasta este imaginea pe care cred că Pavel încearcă să o ilustreze în Efeseni 5. El susține că harul lui Dumnezeu care a venit la noi prin Isus Hristos a fost suficient pentru a vindeca relația dintre bărbați și femei. În relațiile iubitoare, care respectă Hristos, există o așteptare și o identificare caracteristică a supunerii reciproce, a responsabilității egale și a beneficiilor egale.

Când Pavel descrie chemarea unui soț de a-și iubi soția așa cum Hristos a iubit Biserica, putem auzi ecoul chemării lui Hristos de a se dărui, toată viața cuiva, chiar și până la moarte, dacă este necesar, bunului Dumnezeu pe care la dat : Hristos Isus (5: 25-27). Poate fi periculos să ne întrebăm câți soți ar mărturisi că o astfel de dragoste le-a fost demonstrată de soții sau soții lor.

Mai mult, ne-am putea întreba dacă un soț își exprimă o astfel de iubire, ar discerne celălalt prezența sa sau s-ar îndoi de motivele ulterioare denaturând chiar și cea mai sinceră demonstrație a iubirii adevărate? Acizii pesimismului și durerii pot eroda atât de ușor chiar și cea mai dură dintre realități.

Unul dintre jocurile îngrozitoare jucate în multe relații este încercarea de a determina pe cineva să-și demonstreze dragostea. Acest lucru provine aproape întotdeauna dintr-un sentiment al lipsei propriei valori de sine. Descrierea inspiratoare a lui Pavel a relației de căsătorie ca mijloc prin care fiecare partener îl prezintă pe celălalt ca un minunat binefăcător al legământului căsătoriei poate servi ca o dovadă plină de speranță a potențialului copleșitor disponibil relațiilor creștine de astăzi.

Primul Petru 3 leagă calitatea relației dintre soț și soție de practica rugăciunii. Comuniunea efectivă dintre soț și soție este un precursor al unei relații eficiente cu Dumnezeu. Dacă o relație este în stare bună, atunci este mai probabil că relația noastră cu Dumnezeu este corectă și ea.

Cu toate acestea, nu trebuie să fim legalisti. Relațiile sunt multidimensionale. Prea mulți oameni au fost condamnați și marginalizați în mod necorespunzător, deoarece o relație a eșuat. Cu toate acestea, acest lucru nu este pentru a înjosi punctul pe care 1 îl face Petru în legătură cu rugăciunea.

Este dificil să ne rugăm cu oricine, inclusiv cu cei din familiile noastre, dacă există probleme în relațiile noastre. Aceasta deoarece rugăciunea ne leagă de puterea și veridicitatea lui Dumnezeu. Rugăciunea caută adevărul despre Dumnezeu și despre căile sale pentru a aplica acel adevăr în viețile noastre. Pentru a onora pe altcineva în mod autentic și a veni la Dumnezeu în rugăciune este necesar să renunțăm la presupunerile și concluziile predeterminate despre circumstanțele vieții noastre pentru a căuta perspectiva și direcția lui Dumnezeu. Când inima noastră se află în această stare, Dumnezeu se apleacă spre noi pentru a asculta și a onora, cu speranță, astfel de cereri. Astfel, este probabil adevărat, deși încă nedovedit, că mai puține cupluri divorțează care rămân în mod obișnuit într-o relație de rugăciune între ele și Dumnezeu.

Este mai probabil ca multe cupluri care se despart să nu se roage împreună. Acesta ar fi un subiect excelent pentru un studiu empiric. Ideea simplă este că relațiile noastre, fie cu Dumnezeu, fie cu ceilalți, nu pot fi dezactivate și pornite ca un vârf de apă. Dacă cineva alege să fie izolat și singur acum, de ce am presupune că o astfel de dorință va fi copleșită de marele nor de martori la intrarea în eternitate?

Același principiu se aplică și în cazul iertării. Iertarea este un tip special de relație care, dacă nu este pe deplin locuită, devine dificil de înțeles sau de care beneficiază. Dacă cineva nu primește iertare, atunci capacitatea de a oferi iertare este împiedicată din cauza unui deficit în înțelegerea compasiunii și a generozității inimii lui Dumnezeu. La fel se întâmplă și cu rugăciunea. Dacă în relațiile noastre suntem în contradicție cu soții și cu cei dragi, nu este de departe să bănuim că suntem prinși de o înțelegere răsucită a poziției noastre cu Dumnezeu.

Astfel, căsătoria, familia și relațiile interumane sunt adesea un barometru pentru relația cu Dumnezeu. Este foarte dificil să ne rugăm cu un partener, un frate, un părinte, un copil sau un prieten, cu excepția cazului în care îi iubim cu adevărat și dinamica noastră relațională este în general sincronizată.

Familiile, căsătoriile și prieteniile noastre nu au fost niciodată destinate să supraviețuiască în afara unei abundențe de har de la Dumnezeu. Dacă prietenii noștri, soții și membrii familiei nu sunt în stare să caute sfatul lui Dumnezeu în căutarea păcii și armoniei cu noi pentru viața noastră comunală, atunci individual trebuie să facem tot ce este necesar pentru a căuta vindecare, consiliere sau îndrumare. Este pur și simplu un mit secularizat să presupunem că relațiile disfuncționale, în special căsătoriile noastre, nu cauzează daune relaționale colaterale.



Categories: Articole de interes general

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

<span>%d</span> bloggers like this: