Atunci Isus i-a spus: „Pune-ți sabia la locul ei, pentru că toți cei care iau sabia,de sabie vor pieri. Sau gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi  pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ – Matei 26.52,53

Petru avea un caracter energic, emoțional și impulsiv. Acest caracter natural al lui nu era un lucru rău în sine, însă au fost momente când, fără ajutorul Duhului Sfânt și al harului, caracterul său l-a determinat să facă ceea ce nu era potrivit cu gândul lui Hristos. Vedem că, ori de câte ori s-a întâmplat așa, Domnul, în credincioșia Sa, n-a trecut peste lucrul respectiv, ci l-a atenționat pe Petru.

O astfel de împrejurare a avut loc în grădina Ghetsimani, când cei care fuseseră trimiși de la preoții de seamă au venit să-L prindă pe Domnul Isus. Petru a scos sabia și i-a tăiat urechea unui slujitor al marelui preot (Ioan 18.10; Luca 22.50,51). Domnul însă i-a zis lui Petru: „Pune sabia în teacă. Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?“ (Ioan 18.11). Petru, prin acțiunea lui, a arătat că era ignorant cu privire la scopul lui Hristos de a merge la cruce. Apoi Domnul l-a avertizat cu solemnitate că cei care scot sabia vor pieri de sabie. Oare nu înțelegea el că douăsprezece legiuni de îngeri ar fi fost la dispoziția Domnului, dacă El le-ar fi cerut?

Douăsprezece legiuni înseamnă aproximativ șaizeci de mii de îngeri. Domnul însă vorbește de „mai mult“ de douăsprezece legiuni! În Isaia 37.36 vedem ceea ce un singur înger a putut face unei armate numeroase. Acest lucru face ca sabia lui Petru să pară complet lipsită de putere și inadecvată. Câteva ceasuri mai târziu, Domnul avea să-i spună lui Pilat: „Dacă Împărăția Mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Mei ar fi luptat“ (Ioan 18.36). Nici Pilat și nici Petru nu au înțeles adevărata luptă în care Domnul urma să intre și din care avea să iasă ca Biruitor glorios. 

Categories: Studiu biblic