Cel mai ambițios proiect al lumii democrat creștine, Statele Unite ale Americii, e pe cale să se năruie din prea multe libertăți.

Diviziile creștine ale lui Trump

MARIUS GHILEZAN

Donald Trump e dator – nu numai să câștige alegerile din 3 noiembrie pentru a salva America de năpârcile neomarxiste – ci și creștinătatea. 
Înfrângerea sa ar echivala cu distrugerea civilizației moderne, începute odată cu semnarea Tratatului Oregonului pe timpul președintelui James Knox Polk, prin care se consfințea libertatea absolută a întregii Americi de la est la vest. Prima democrație constituțională din lume e în pericol de moarte.
Dar despre istoria ca un factor de regenerare, vorbim doar după înțelegerea întrebării tătucului Stalin: ”câte divizii are Papa?”

Urmașii stăpânilor de sclavi își amintesc că n-au achitat nota de plată acum aproape 200 de ani

Victoria stăpânilor de sclavi (pentru că aceștia sunt ”Democrații” de azi n.a.) ar echivala cu înfrângerea oricărei normalități: liniștea dintre oameni și religii, prosperitatea celei mai mari națiuni și tradiția ei creștină.
Prin violarea primului Amendament al Constituției Americane de către noul Gestapo al rețelelor sociale – comisariat al corpocrațiilor internetului – care recent a interzis de la sine putere președintelui Donald Trump postarea prin care face penală familia Biden, zorii instituirii prin forță a dictatului Fratelui cel Mare, atât de bine descris de scriitura distopică a lui George Orwell, sunt aproape. Nu numai America se prăbușește. Cădem cu toții în gol.
Puțină lume realizează pericolul în care planeta se află.
O victorie a lui Biden ar echivala cu sfârșitul lumii creștine și începutul celei ale insurgenței permanente.

Sectarismul noii ideologii va face praf civilizația

În cazul victoriei urmașilor stăpânilor de sclavi, care culmea revendică acum drepturi pentru cei de culoare, sectarismul noii ideologii va face praf civilizația creștină.
Nu le pasă lor nici de negri, nici de homosexuali, nici de drepturile la viață ale animalelor de companie sau de libertățile cărăbușilor să fecundeze orice, pentru ei grupele sociale și ale faunei nu sunt decât simple instrumente de construit puterea. Mai precis, subculturi, prefigurate de Gyorgy Lukacs, fostul ministru al culturii din guvernul maghiar al lui Bela Kun, alungat de armatele regale române de la putere, în august 1919.
Ca unuia căruia istoria nu-i joacă feste și n-are mirări în timpul procesului de înțelegere a ceea ce s-a întâmplat și mai ales din ce cauză au apărut o serie de evenimente, parcursul ideologic al lumii de mâine e perfect ancorat în trecut.
 
 Dacă pierde Trump, calea e deschisă zombificării planetei.
Pentru cei care înțeleg mai greu, am să explic ca la grădiniță. Un democrat e un urmaș al stăpânilor de sclavi. Acum vrea să plătească ce nu au achitat strămoșii lui: robia

Pe vremea când studiam la Washington, un respectabil membru al echipei de prognoză a fostului președinte republican Nixon, îmi dezvăluia un secret: până în 2020, statul subteran a programat supravegherea totată a individului, iar cu titlu de mare provocare strategică, etapă următoare, ar fi controlul minții.
Pe atunci nu înțelegeam cum individul care e înzestrat de la Dumnezeu cu libertate și gândire poate fi încarcerat și smintit de un organism de stat sau privat.
După 30 de ani de studii aprofundate, am înțeles că pe Muntele Adevărului din Elveția, acolo unde toți bărbații, inapți pentru primul război mondial, se adunau și toate femeile sătule de civilizație se prosternau, goale pe pajiști într-o deflorare lucie a intimității, s-a format coconul progresist de azi.
Când bărbații adevărați se jertfeau pe câmpurile minate ale Europei, cotoii marxismului gândeau la cum să redefinească ideologia lor criminală și să stăpânească lumea și în viitor.
Totul se petrecea cu un an înaintea marii pandemii a Gripei spaniole, adică în 1917, în vreme ce capitalismului rusesc i se dădea lovitura năucitoare.

Zombificarea planetei, la un click distanță

Se zice că pe acolo au bântuit și V.I.Lenin, Tristan Tzara, chiar și Thomas Mann care, spre norocul memoriei sale, a recunoscut la maturitate rătăcirea.    
Viitorul e circumscris unui trecut malign, creat de mințile revoluționarilor de profesie.
Dacă pierde în 3 noiembrie Donald Trump, calea e deschisă zombificării planetei.
Pentru cei care înțeleg mai greu, am să explic ca la grădiniță.
Ideologia marxistă s-a întemeiat pe ura de clasă. Astăzi, ca-n trecutul nu prea îndepărtat, corifeii nevăzuți ai viitorilor stăpâni ai planetei, inventează ura de rasă, segmentarea socială și efuziunea frustraților, cu un singur scop:distrugerea civilizației creștine.
Marx prefigura în urmă cu 150 de ani o lume a decerebraților. Astăzi, urmașii săi sunt mult mai bine pregătiți și mai rafinați. Au luat demult în stăpânire universitățile și ONG-urile. Au laboratoare psiho-sociale, gata utilate pentru zombificarea viitoarelor generații. Eu pricep progresul umanității, fidel locuțiunii future in the past, drept al indivizilor asistați de aplicații, al celor care nu vor mai avea nevoie de instincte, marele Inchizitor le va programa și ora la care trebuie să se ușureze.
Maxima lovitură dată umanității e dispariția stimei de sine și a conștiinței individuale. Nu credeam că voi prinde astfel de vremuri întunecate ale revoluției permanente, menite doar să ascundă maleficele strategii de luare în posesie totală a individului și în consecință a planetei.
La orizont nu e binele. Ci binele nebun.
 

Forța revenirii. Puterea majorității tăcute

Marile corporații au calculat că au nevoie de o lume supusă, fricoasă, umilă și ascultătoare. Conflictele îl vor abuza pe om în ființa lui. Nenorocirea e la un click distanță.
Dar totuși mai există speranță. Forța nevăzută a creștinilor americani, care se opun socialiștilor, cum le spun ei neomarxiștilor, e nemăsurată. Aceștia s-au exprimat în surdină și în urmă cu patru ani. Să ne amintim, Trump era tot așa la opt puncte în sondaje, mai jos de Hillary Clinton, exponenta puterii ascunse de atunci.

Istoria se repetă


Alegerile prezidențiale din 1968 și 1988 oferă un șablon pentru victoria republicană de mâine.
Mesajul de atunci e la fel și acum: lege și ordine.
Trump avea doar 22 de ani, când Nixon a restabilit „ordinea” în 1968.
Democrații provocaseră tulburări politice, sociale și rasiale pe scară largă.  În aprilie 1968, a fost asasinat Martin Luther King, Jr. Moartea sa a stârnit revolte în Washington DC, Baltimore, Chicago și Kansas City – toate orașele controlate de democrați. Nu seamănă cu vandalismele din vara aceasta?
Președintele de atunci, Lyndon Johnson, a refuzat să candideze din nou. Republicanii voiau să-l susțină pe  Robert F. Kennedy, fratele lui J.F.K. Acesta era senator republican. În 5 iunie 1968 a fost și el ucis.
Astfel, profitând de sciziunea dintre democrați, unii pro-războiul din Vietnam și alții împotrivă, Richard Nixon a urcat pe valul câștigător.
Democratul Humphrey a căzut printre scaunele Convenției Democraților cu al său ”Război contra sărăciei,” neadecvat așteptărilor americanilor.

Istoria e de partea candidatului susținut de republicani și de majoritatea creștină

Ca și acum, protestele se țineau lanț. Democrații scoseseră oamenii în stradă. Tensiunea era la cote de neimaginat. Dezordinea făcea casă comună, convenabilă socialiștilor.
Pe fondul derutei totale, Nixon a venit cu un mesaj simplu: ordine și lege.
Campania lui George Bush  s-a desfășurat în 1988 tot pe fondul unor probleme, artificial create de democrați, privind ura rasială. Paralelele dintre acele alegeri din 1988 și campania actuală sunt multe. Vicepreședintele de atunci, George H. W. Bush, s-a situat în urma adversarului său democrat, Michael Dukakis, cu cel puțin 10 puncte procentuale, în luna iulie a acelui an. Dukakis părea invincibil. A pierdut cu aproape opt puncte (și 40 de state la 10), din cauza exacerbării poveștilor legate de eliberarea criminalului Willie Horton, un bărbat tot afro-american, arestat în 1974. El a fost implicat în jaful și uciderea unui adolescent dintr-o benzinărie.

3 noiembrie, zi crucială pentru omenire


Cazul de astă vară cu George Floyd, ucis de un polițist, pare similar exfoliat din trista realitate.
Strategiile democraților cu expunerea la maxim a drepturilor unor minorități au fost permanent pierzătoare.
Să sperăm că și acum.
Trump le succede lui Nixon și Bush pe aceeași pantă Rhei.
Democrații au stârnit jihadul. Trump apără civilizația în forma ei tradițională.
De alegerile din 3 noiembrie depinde soarta planetei. Se va preda corpocrației sau va rămâne în paradigmacreștină?



Categories: Articole de interes general

1 reply

  1. E jale, părinte!

    Fără revoluția de la 1989 nu aș fi ajuns să văd pe viu ce spun oamenii liberi:

    „Președintele de atunci, Lyndon Johnson, a refuzat să candideze din nou. Republicanii voiau să-l susțină pe Robert F. Kennedy, fratele lui J.F.K. Acesta era senator republican. În 5 iunie 1968 a fost și el ucis.”

    RFK era senator … Republican ?

    Wikipedia (despre care stânga americană susține că este editată de Mike P.) zice:

    „The Robert F. Kennedy presidential campaign began on March 16, 1968, when Robert Francis Kennedy (a.k.a. RFK, Bobby), a United States Senator from New York who had won a Senate seat in 1964, entered an unlikely primary election as a challenger to incumbent Democratic United States President Lyndon B. Johnson (LBJ). After Johnson announced on March 31 that he would not seek re-election, Kennedy still faced two rival candidates for the Democratic Party’s presidential nomination: the leading challenger United States Senator Eugene McCarthy and Vice President Hubert Humphrey. Humphrey had entered the race after Johnson’s withdrawal, but Kennedy and McCarthy remained the main challengers to the policies of the Johnson administration. During the spring of 1968, Kennedy campaigned in presidential primary elections throughout the United States. Kennedy’s campaign was especially active in Indiana, Nebraska, Oregon, South Dakota, California, and Washington, D.C.. He had been making progress in building Democratic support for his nomination when he was assassinated at the Ambassador Hotel in Los Angeles, California, on June 5, 1968. Had Kennedy been elected, he would have been the first brother of a U.S. President (John F. Kennedy) to win the presidency himself. ”

    Așa … ucis și gata ? De-un palestinian supărat ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: