El vine cu comori eterne,
La orișice făptură nouă,
Și-n calea ei nădejdi așterne,
Atunci când spune : “PACE VOUĂ !”

Aprinde Steaua Dimineții,
În inimi pline de-ntrebare,
Și-n locul grijii și-al tristeții,
Ne poartă pașii spre izvoare !

Păstorul Bun ne dă pășune,
In lumea asta de nevoi,
Și dă putere-n slăbiciune,
Păscând oițe, miei și oi !

Când, șchiopătând, vrem mângâiere,
El are pentru fiecare,
Balsam in lacrimi și-n durere,
Și candelă pentru picioare !

Îl invităm in adunare,
S-aducă daruri la amvon,
Și cu belșugul de-ndurare,
Să ne vorbească de Sion !

Cuvântul Lui de viață poate,
Să schimbe datina in rug,
Și să ne-ndemne-n bunătate,
Să fim oricând cu El în jug !

Ne-a spus că unde-s doi sau trei,
Acolo-i și Persoana Lui,
Și-așa vom spune cu temei,
Că Domn ca El, un Altul nu-i !

Avându-L printre noi la masă,
Suntem chemați la cercetare,
Căci Duhului cel Sfânt Ii pasă,
Să fim toți vrednici la-nchinare ..
.
Ce bine-i, Doamne, să rămâi,
Și -n case și în adunare,
Căci astfel, dragostea dintâi,
Un sfeșnic de lumină are !

De-aceea, Doamne, ne condu,
Spre ziua revenirii Tale,
Și-nvată-ne că numai Tu,
Ești Viață, Adevăr și Cale !

Ajută-ne ca-n spre Betel,
Un scut, credința să ne fie,
Căci noi avem un singur țel,
Să fim ai Tăi și-n veșnicie !