Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu trebuie să-l stăpânești“ – Geneza 4.6,7
O mustrare este un lucru dificil de administrat într-un mod corect. Ea nu este întotdeauna primită de către cel mustrat. De cele mai multe ori, ea este refuzată categoric. Nu te mâhni și nu deznădăjdui. Au pățit-o mulți alții înaintea ta.
Priviți-l pe Cain! Însuși Dumnezeu îl mustră. Cain nu a ascultat instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la modul corect de închinare și de aducere a jertfelor. Neascultarea lui se arată și mai lămurit prin jertfa adusă de Abel, fratele său. Rădăcinile crimei începeau să apară în inima sa.
„Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața“.
Dumnezeu i-a oferit lui Cain o șansă de a-și dezactiva impulsurile. Dumnezeu îi arată lui Cain efectele păcatului său și ale îndărătniciei sale și îi subliniază pericolele actualei direcții de acțiune și consecințele sale. Dar Cain respinge mustrarea; consecințele nu au întârziat, iar Cain s-a distrus pe sine însuși.
Mustrările descoperă lucruri ascunse. Când Natan l-a mustrat pe David, lucrurile merseseră deja departe în rău, dar David a înțeles și a cedat. Unele consecințe erau deja în acțiune, dar cel puțin David s-a pocăit.
Mustrarea are scopul de a ajuta o persoană să conștientizeze cât este de mare grozăvia păcatelor sale. Mai este timp să fie schimbată direcția înainte de a fi prea târziu.
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie !
Leave a comment