Nu este doar un calambur de ocazie, dar ocaziile apar peste tot. Istoria se grăbește. Incredibilul de ieri este la modă astazi și perimat mâine.

Vă mai aduceți sminte de vremea când tot ce ne doream era un … radiocasetofon? Sau un telefon în casă?

Schimbările prea rapide produc instabilitate, iar aceasta naște insecuritate și depresie.

Cel mai trist epitaf care ne bântuie ca virusul unei pandemii planetare este acesta:

“A murit strivit de roțile mecanismului unei lumi pe care n-o mai înțelegea”

Singura speranță în acest caleidoscop amețitor de iluzii este existența unei “Stânci a veacurilor” nemișcată de furtuni și valuri. Cel care se refugiază pe ea găsește o pace care întrece orice pricepere.

În comparație cu eternitatea toate “noutățile” de azi și de mâine sunt … “deja vu”.

Categories: Articole de interes general

Tags: Daniel Branzai