Cât de liberi suntem în „timpul liber“ ?

Una din fațetele crizei provocate de coronavirus este lipsa unui program adecvat. Majoritatea oamenilor s-au obișnuit să „meargă ca ceasul“ după un orar impus de circumstanțe sau de natura serviciului. Când „s-a rupt firul“ și ne-am cantonat în spațiul restrând din spatele porții nu ne mai presează nimeni! Avem timp berechet, dar nu știm … ce să facem cu el.

Maturizarea personală se măsoară și în cadența pe care o stabilim preocupărilor personale. Ne-am mințit ani de zile, scuzându-ne că „dacă am avea timp, am face cutare sau cutare lucru“, iar acum dăm din colț în colț în căutarea altor scuze …

Nu este doar un impas. Este și o formidabilă ocazie dăruită de Dumnezeu. Este vremea să lăsăm copilăriile la o parte și să facem ceea ce știm de mult că trebuia să facem:

  1. Trebuie să ne deprindem cu cadența unui timp de devoțiune personală. Rugăciune, citirea Cuvântului și meditarea la felul în care trebuie să ne aliniem viața cu „dreptarul învățăturilor sănătoase“. Ne-am plâns de calitatea predicilor. A venit vremea să studiem noi înșine. Mare ne va fi răsplata, dacă vom așeza aceste lucruri pe primul loc în prioritățile noastre.
  2. Trebuie să reclădim altarul familiei. Trebuie să reînvățăm să cântâm cu cei de acasă, să ne rugăm și să ne împărtășim înaintea Domnului temerile, tensiunile și bucuriile.
  3. Trebuie să folosim din plin telefonul și Internetul. Unde nu putem merge cu picioarele va trebui să învățăm să mergem cu aceste două instrumente pe care nu le-am folosit până acum la adevărata lor valoare. Luați lista cu membrii adunării locale și sunați-i scurt pe fiecare. Nu vă întindeți la vorbă și nu forțați o convorbire acolo unde este loc doar pentru un scurt „Bună ziua!“ Mulți am descoperit videoconferințele. Vizitați rude cu care n-ați mai stat împreună de mult. Căutați-vă prietenii agățați în vreascurile unor prietenii veștejite de neglijență. Faceți din inima voastră o grădină cu relații înfloritoare și veți trăi parfumul unei recolte îmbelșugate.
  4. Trebuie să ne îngijim cu grijă templul trupului nostru. Avem timp de exerciții. Putem face câteva zile de dietă alimentară. Postul și rugăciunea au acest rezultat colateral mai mult decât necesar.

  5. Trebuie să ne gândim serios la strategia noastră de viitor. Nu trebuie să-i lăsăm pe alții să ne decidă ce vom fi, unde vom fi sau ce vom face peste câțiva ani. ACUM avem suficient timp să ne gândim, să ne răzgândim și să ne reorientăm viața. Avem timp să ne perfecționăm profesional, să învățăm ceva nou. Carantina aceasta poate fi asemănată cu „bătaia coasei“, pentru ca munca să ne fie mai ușoară și mai cu rezultat în viitor.

    Ca toate celelalte lucruri, și timpul este o investiție pe care o face Dumnezeu în noi. Se prea poate ca El să fi văzut că avem nevoie acum de o porție îndoită. Ni se va cere însă socoteală de ceea ce am făcut fiecare cu el.

    Doamne, „învață-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!“ (Psalm 90:12).



Categories: Amintiri

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: