„Gură către gură“

Socrate n-a scris nimic. Tot ce știm despre el, știm de la Plato, discipolul lui. Socrate considera scrisul o comunicare de grad inferior. „Oamenii trebuie să stea împreună ca să comunice“, credea el. Comunicarea este mult mai mult decât o înșiruire de litere. Este comuniunea a două duhuri îmbrăcate sufletește în două trupuri. Sunt sclipirile din priviri, mirosurile specifice, sunt feromonii …

Fără să mărturisim, mai toți ne întrebăm dacă după aceste zile de „carantină“ și izolare vom mai reveni vreodată la ceea ce a fost mai înainte „adunarea sfinților“. Am regăsit această teamă și într-un foarte sensibil articol din care vă redau câteva citate:

„In her book Alone Together, sociologist and technology researcher Sherry Turkle describes a thought progression that’s common among her research subjects: They regard the tech they use as better than nothing, then gradually regard it as better than anything.

Many people today probably think working from home is better than not working at all. FaceTiming Grandma is better than not seeing her at all. But when the social distancing restrictions ease, when the disease fades, will we regard our current technological solutions as better than what we could go back to?

On a recent Sunday, I slept in later than usual. Instead of rushing to get out the door, I read, made coffee and breakfast, played with my child, and talked to my husband. Then, half-dressed, I opened my church’s website and “did church.” At the end of the service, I went about my day. My daughter was able to go down for her nap on time, I saved money on lunch by eating from home instead of our usual post-church lunch with friends. By not driving and socializing, I added hours back to my normally full Sunday.

So we may wonder: Why go back to the way it was?

When shops reopen, offices call their workers back, and we can once again gather in groups of more than 10, will we go back to the inconvenience of being together? Or will we be happy with the new norm of distance and separation?

We get to choose how we respond to this pandemic. My hope is that we choose to find creative ways to connect in the flesh today—in the very limited circumstances where that’s still possible—and that when the pandemic passes, we remain people who live embodied lives, laughing, playing, and being present for those around us. “

Drept să vă spun, eu nu am nici o teamă. Noi, mai ales noi românii, suntem ființe sociabile, „zoon politikon“, cum se spunea în Grecia. Chiar dacă mai cântăm câteodată singuri în baie, visul este să ne facem veacul pe scene socială.

Îmi dă dreptate și apostolul Ioan, apostolul iubirii, omul scrisorilor scurte, de dorul întâlnirilor față în față:

„Aş vrea să vă spun multe lucruri, dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină“ (2 Ioan 12).

Aş avea să-ţi spun multe lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei. Nădăjduiesc să te văd în curând şi atunci vom vorbi gură către gură“ (3 Ioan 13-14)

Nu pe Zoom.com ….

 



Categories: Amintiri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: