„Sacrament“ înseamnă „taină a Bisericii“. Neoprotestanții nu au „sacramente“!!!! Asta ar necesita „Sacerdoți“, clerici specializați în administrarea lor și săli cu dedicație specială. Ce învățați la Institutele de teologie neoprotestantă din România? Faceți cumva teologia la ortodocși?

Neoprotestanții au „simboluri ale credinței“: Cina Domnului și Botezul.

Ambele s-au practicat voluntar și oriunde a fost cazul și nevoie.

În primele secole nu au existat clădiri dedicate actelor de cult sau adunării copiilor lui Dumnezeu (cu excepția școlii lui Tiran). Dacă ar fi trebuit să aștepte (nu să treacă epidemia, ci) să facă „acte de cult“ în clădiri și săli cu dedicație specială, creștinii ar fi trebuit să aștepte vreo … 200-350 de ani. Cam mult pentru un interval între două luări ale Cinei. Nu credeți?

Nu faceți reguli obligatorii acolo unde Duhul lui Dumnezeu dă libertate!

Uitați-vă la caraghioșii care conduc Bisericile ortodoxe și catolice că nu pot, NU AU VOIE să ia Cina Domnului împreună, deși fiecare separat o ia „cu Domnul“. A fost Hristos împărțit? S-au înfășurat singuri cu lanțurile unor obiceiuri omenești și trăiesc ca robi ai tradițiilor nevrednice de salvarea sufletelor.

===

sac·ra·ment

/ˈsakrəmənt/

Learn to pronounce

Origin

Middle English: from Old French sacrement, from Latin sacramentum ‘solemn oath’ (from sacrare ‘to hallow’, from sacer ‘sacred’), used in Christian Latin as a translation of Greek mustērion ‘mystery’.

Categories: Teologice