„Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte“. Şi omul acela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum. (Ioan 4:50)

Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi … (Marcu 11:24)

Când eşti confruntat cu o situaţie care necesită rugăciune  imediată,  roagă-te  până-L crezi pe Dumnezeu – până când poţi să-I mulţumeşti cu toată inima şi cu toată sinceritatea pentru răspuns. Dacă nu vezi imediat răspunsul exterior, nu te ruga pentru el ca şi cum este evident că nu crezi că Dumnezeu o să-ţi răspundă. Acest tip de rugăciune va fi un obstacol pentru tine în loc să fie un ajutor. Şi când vei termina rugăciunea, vei observa că ţi-a scăzut credinţa sau că s-a dus de tot. Impulsul pe care l-ai simţit ca să te rogi astfel este clar de la tine şi de la Satan. Nu este rău să menţionezi din nou înaintea Domnului în rugăciune situaţia ta, dacă El te face să aştepţi răspunsul Lui, dar asigură-te că te rogi într-un fel care să-ţi arate credinţa.

Niciodată să nu te rogi într-un fel care îţi diminuează credinţa. Poţi să-I spui că mai aştepţi, că încă mai crezi şi de aceea Îl lauzi pentru răspunsul Lui. Nimic nu-ţi solidifică mai bine credinţa decât să fii atât de sigur de răspuns încât să-I poţi mulţumi lui Dumnezeu pentru el. Rugăciunile care ne golesc de credinţă nu recunosc nici promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său, nici „Da“-ul pe care El l-a şoptit inimilor noastre. Astfel de rugăciuni sunt numai exprimarea neliniştii inimii noastre, şi neliniştea implică necredinţa că rugăciunile noastre vor fi ascultate. „Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihna (aceea)“ (Evrei 4:3).

Tipul de rugăciune care ne goleşte de credinţă, ia naştere deseori din concentrarea gândurilor noastre mai degrabă asupra dificultăţii problemei decât asupra promisiunii lui Dumnezeu. Avraam, „fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, … El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu“ (Rom 4:19-20). „Să veghem şi să ne rugăm, ca să nu cădem în ispită“ (Matei 26:41). Să nu facem rugăciuni care ne diminuează credinţa.  C. H. P.

Credinţa nu este un simţ, nu este prin vedere, nu este raţională, ci pur şi  simplu  să-L crezi pe Dumnezeu pe cuvânt.  – Christmas Evans

Începutul îngrijorării este sfârşitul credinţei, şi începutul adevăratei credinţe este sfârşitul îngrijorării.  – George Muelle

Categories: Studiu biblic