Mi-a scris cineva drag de departe și mi-a măsturisit că sunt bombardați cu filmulețe despre atitudinea actualului preșțedinte față de familie și cu viziunea unui păstor că trebuie s-o alegem pe doamna Dăncilă. I-am răspuns ceea ce vă scriu și vouă mai jos:

„Cred că ar trebui să ne reamintim că trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să nu-i cerem să fie bun creștin! Comunismul a fost o epocă a copilăriei cu basme utopice și este cumva normal ca cei ce au ieșit de acolo să păstreze rezidual o tendință a utopiilor. 

România va avea însă un conducător politic, nu unul spiritual. Pentru ruperea de trecut, trebuie să se termine cu pseudo-comuniștii. Minciunile lor oferă basme în care n-ar mai trebui să credem“.

Categories: Articole de interes general