coordonatori Bob & Debby Gass

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam” (Psalmul 90:1)

David a scris: „Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate  și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame  și de sete; le tânjea sufletul în ei. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, si El i-a izbăvit din. necazurile lor; i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.” (Psalmul 107:4-7).

Sufletele noastre au nevoie de un loc în care să se odihnească; un loc unde să ne putem lăsa îngrijorările, oboseala și frustrările.

„Sufletul meu suspină  și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!” (Psalmul 84:2).

Cunoscând faptul că sufletul nostru are nevoie de un loc pe care să-l numească ”acasă”, Domnul Isus a zis: „Rămâneți în Mine,  și Eu voi rămâne în voi.” (loan 15:4).

Putem observa că El nu ne invită ca pe niște vizitatori, ci ca pe niște membri ai familiei care se bucură de toate foloasele care decurg de aici.

„Cum pot eu să intru în acest loc pentru a locui acolo?” întrebi tu. Dacă cineva ți-ar da o casă frumoasă, cum ai intra în posesia ei? Te-ai asigura că cel care ți-o dăruiește este serios, ai inspecta actele, după care te-ai muta și te-ai bucura de ea. Vorbește Domnul Isus serios când ne spune: „Rămâneți în Mine?” Da! Este numele tău pe „actele” biblice necesare? Da. Atunci, printr-un act de credință, fă-ti bagajele si mută-te astăzi.

Poetul S.T.Coleridge a scris: „Credința este o afirmație si un act care face ca adevărul etern să fie un fapt actual  și real.” Transforma-ți credința într-un fapt real si declară: „Domnul este acum locul meu permanent si sigur în care voi locui.” Repetă lucrul acesta cât de des este nevoie si invocă promisiunea: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam”, peste tine si casa ta.

Categories: Studiu biblic