Epistola către Romani n-a fost scrisă pentru toată lumea, ci doar pentru cei credincioși. N-a fost scrisă nici către o biserică instituționalizată, ci către fiecare credincios individual în parte care se afla atunci în Roma. Textul epistolei nu este o predică pentru cei nemântuiți. Acestora nu li se poate spune „preaiubiți“:

„Deci, vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!“ (Rom. 1:8).

Epistola aceasta este un manual pentru sfinți. Cine sunt sfinții? Îmi place definiția dată de Donald Grey Barnhouse în comentariul său la această epistolă:

„Sfinții sunt un grup de oameni scoși din mediul lor, dezrădăcinați din cadrul lor natural și aflați în drum spre o destiunație extraterestră, care nu-i aparține acestei planete nici în origini și nicim în idealuri“.

Aceste cuvinte ne descriu pe noi. Dacă te simți câteodată străin de lucrurile și oamenii din jur, bucură-te. Când citești ziarul și vezi toate relele și lucrurile fără sens din lume, fii pe pace: ești doar în trecere pe aici!

Despre structura epistolei către Romani

Prima secțiune, capitolele 1 la 8 este doctrinală, un tratat magistral despre credință. Primele trei capitole din acestea conțin cel mai complet diagnostic al păcatului din Biblie. Ele vorbesc despre cele trei tipuri de bază ale umanității:

• Omul păgân, care n-a auzit nioiciodată evanghelia
• Omul Moral, care se străduiește să ducă o viață bună
• Omul Religios, care dorește să respecte toate regulile și rânduielile

Toate aceste trei tipuri sunt condamnate pentru că nu reușesc să satisfacă standardele perfecțiunii unui Dumnezeu sfânt.

Cea de a doua secțiune, capitolele 9 la 11, tratează cea mai mare dilemă a lui Dumnezeu: Cum să ne iubească și să ne salveze fără să intre în conflict lăuntric cu propria lui natură, fără să încalce propria Lui dreptate, fără să încalce sfințenia Sa?

Dumnezeu a găsit o cale de a ieși din aceasă dilemă oferindu-ne cel mai măreț dar care poate fi imaginat – pe Fiul Său. Capitolele acestea pot fi numite și dispensaționale, pentru că ele se ocupă de trecutul, prezentul și viitorul poporului Israel. Discuția ne interesează nu pentru că am fi toți evrei, ci pentru că Neamurile au intrat în moștenirea harului prin cineva venit pentru evrei.

Cea de a treia secțiune, capitolele 12 la 16, explică procesul de sfințire și starea de pace cu Dumnezeu. Credincioșii nu sunt salvați numai de la pedeapsa pentru păcat (la timpul trecut), ci sunt salvați și de sub puterea păcatului (la timpul prezent), așteaptând să fie salvați și din prezența păcatului (la timpul viitor).

Cele trei secțiuni pot fi rezumate în trei cuvinte: „credința, nădejdea și dragostea“, sau „Doctrinal, Dispensațional și Devoțional.

(tradus din „Learn The Bible In 24 Hours“ de Dr. Chuck Missler)

Categories: Studiu biblic