Salveaza poza asta in calculator, ca-i si despre tine.
.
Priveste acest traseu:
Bucuresti-
Berlin-
Londra-
Paris-
Barcelona-
Roma.
E lung. Sunt vreo 5600 de kilometri si e cam toata Europa, nu?
Acum imagineaza-ti un sir lung de oameni, pe tot acest traseu. Om langa om, langa om, langa om… pentru 5600km.
Unul in spatele celuilalt, un om la fiecare metru.
Priveste-i, sunt barbati, sunt femei, copii, batrani. Fiecare cara cate un bagaj, mai mare sau mai mic.
Unul in spatele celuilalt, pe tot drumul de la Bucuresti, la Berlin, apoi Londra, apoi Paris, Barcelona, pana la Roma.
Sunt multi, foarte multi.
Cinci milioane si sase sute de mii de oameni.
Stii ce au ei in comun?
Vorbesc limba romana. Toti.
Sunt romani.
Toti oamenii astia exista cu adevarat si toti au plecat din Romania. Poate si tu, care citesti, esti printre ei. Sau, poate, nu inca…
Sirul nu e un sir, e de fapt o coada. E coada la care se aseaza romanii ca sa plece din tara.
Scarbiti, satui, obositi, tristi, umiliti. Alungati.
In fiecare zi, 200 de romani, barbati, femei, batrani, copii, se pun cuminti la coada, unul in spatele celuilalt.
Si pleaca.
Acest popor moare.
Si nu de moarte buna.
E omorat.
Ucigasii zambesc.
Iar “salvatorii” spun cinic si strategic “Nu acum”.
Si in cateva zile, coada mai creste cu un kilometru…
îi tare trist…
Mai uita-te o data la poza.
Vezi oamenii?
Dar lacrimile le vezi?