L-am sunat din drumul meu spre Tijuana, Mexic. Tocmai m-a întrebat cineva despre dânsul și au am zis: „Hai să vedem ce face azi!“

Mi-a răspuns Angela, fata mai mică a fratelui Pitt, întodeauna la datorie, mereu gata de slujire și de când o știu veselă și optimistă. Mi-a spus că dânsul a trecut prin câteva zile mai grele, de deshidratare, dar că acum se simte mai bine. Ca să mă conving și ca să-i facă dânsului o plăcere mi l-a dat la telefon.

M-am grăbit să adun repede toate veștile bune pe care le știam și i-am mulțumit că ne lasă o moștenire pe care trebuie să o ducem mai departe. I-am enumerat câteva botezuri din Tacoma, Betania, Bethel, Las Vegas ca să-i spun că lucrarea începută de dânsul cu mulți ani înainte continuă.

„Domnul e bun, frate Pitt. Domnul e bun.“

Instantaneu, mi-am adus aminte și de o inițiativă a președintelui RBA, Ovidiu Rauca, și a unui fost președinte, Sorin Sabou, de a relua publicarea revistei Luminătorul.

„Bine faceți … E mare … mare nevoie de așa ceva. E legătura … dintre … frații din biserici. …“

Vorbea greu, cu pauze mari și n-am vrut să-l obosesc prea mult. A ținut însă să ne lase un mesaj parcă rostit cu limbă de moarte de unul care s-a lăsat greu răpus de neputințe, chiar acum, la cei 101 de ani pe care-i are:

„Lucrați cât … este încă ziuă … cât încă mai puteți … pentru că vine o vreme când … nu veți mai putea …“

M-am grăbit să vă scriu. Poate că ecoul acestui sfat vă va ajunge și vă va atinge pe unii dintre voi acolo unde trebuie.

„Lucrați … cât încă … mai puteți“.

Mulțumim, frate Petru Popovici, pentru sfat, dar mai ales pentru pilda exemplară pe care ne-ați lăsat-o.

O poză cu familia Rață, din California, care l-a vizitat zilele trecute:

Categories: Articole de interes general