Marea buclă europeană VI – Franco-Germania

Se spune că este cuplul care va conduce Europa! Istoric, Franța și Germania n-au fost vecini respectabili și nici respectați. Ambele țări și-au ieșit periodic din matcă și au inundat mortal teritoriile europene. Ce le-ar face să se alieze de data aceasta și de ce am crede că logodna lor de astăzi va duce inevitabil la o căsătorie reușită de durată? În cel mai bun caz, se anunță „o nuntă cu năbădăi“.

Ieri am călătorit de la Paris la Nuremberg. Porțiunea franceză a itinerarului a fost o plictiseală nesfârșită care mi-a adus aminte ce frumoasă este România … De îndată ce treci fosta graniță dintre cele două țări, totul se schimbă. Dezordonarea tuturor abuzurilor din Franța face loc disciplinei cazone saxone. Spațiile verzi sunt tunse elegant de o parte și de cealalta a autobandului. Casele grupate în sate și orășele miniaturale sunt parcă desenate de pictori flamanzi. Limba este aspră la timpan, dar oamenii sunt în general, dacă nu amabili ca în America, măcar elegant îmbrăcați și foarte curați.

Dacă francezii sunt oamenii ideilor și ai vicului, germanii sunt oamenii ,,lucrului bine făcut“, ca să citez un cunoscut personaj contemporan din România. Fără să fie așa de chițibușari ca elvețienii, germanii sunt perfecționiștii procesului, obsedații rigurozității și practicanții eleganței simetrice. Bunăstarea lor nu este dezordonată și nici debordantă ca a francezilor, ci frumos stivuită în structuri geometrice cu surprinzătoare unghiuri de perspectivă asupra vieții în general și a automatizărilor de tot felul. ,,Tot ce merită făcut, merită făcut cât se poate de bine!“ pare a fi deviza acestui popor care recucerește astăzi Europa prin hărnicia industrială și prin durabilitatea produselor lor. Dincolo de pasiunea lor pentru perfecțiunea industraială, se întrevede însă și un spirit de dominație, un duh de fanatism și sălbăticie cu rădăcini în inventatul tărâm al nibelungilor.

(NIBELUNGI, Cântecul Nibelungilor (Nibelungenlied), poem epic german (inspirat din mitologia germană, scandinavă și islandeză), compus în sec. 13 în Austria sau Bavaria, de un autor necunoscut. Format din 39 de cânturi, structurat în două părți, poemul reia teme și legende nordice antice: viața și moartea principelui Siegfried și răzbunarea soției acestuia, Krimhilde. Subiectul a fost reluat de R. Wagner în tetralogia sa, „Inelul Nibelungului”.)

Din subteranele acestui ținut mitic se ridică ritmic, la amenințătoare intervale periodice, spiritul agresiv german, obsedat cu ,,superioritatea supraomului“ rasei superioare, destinat să stăpânească Noua Ordine Mondială.

Ne-am oprit la un truck-stop ca să mâncăm și am dat nas în nas cu un Burger King. L-am ocolit ca oamenii pățiți și am intrat într-un cochet restaurant de lângă, incredibil, un „Starbucks“. Eu m-am dus apoi să văd un supermarchet pentru câini și alte animale de casă. Incredibil! Germanii acețtia au un cult al câinilor. N-am văzut nicidată atâtea articole pentru cetățenii canini ai planetei. Am vrut să cumpăr ceva pentru câinii fetelor mele, dar mi-a fost imposibil să mă hotărăsc ce să iau. Trebuie să vină ei singuri să-și aleagă.

Bavaria, în care ne aflăm acum este renumită (și) pentru produsele de mezelărie. În Franța, sub pretextul, pledoariei pentru sănătate, micul dejun oferit în prețul de cazare a fost lipsit cu desăvârșire de carne (și de multe altele). În Germania, românul din noi s-a repezit ca fiara sălbatică asupra hălcilor de mușchi, suncă și salam. Unde mai pui că hotelul nostru, un Holiday Inn american, are un fel de ,,all you can it“, un fel de delectare infinită.

Nuremberg, destinația noastră, este cel de al doilea mare oraș al Bavariei, după Munchen, dar primul în clasamentul subiectiv al celor mai ,,drăguțe“ orașe de aici.

Cetatea are un Palat Imperial în care au stat capii Imperiului și unde s-au semnat tot felul de tratate importente din istoria medievală a Europei. Hitler a ales locul acesta pentru simbolismul lui și a defășurat aici cela mai mari adunări patriotice publice. El se credea urmașul lui carol cel Mare (Charlemagne) care a vrut să refacă Sfântul Imperu Romano-Catolic și și-a așezat capitala la Neremberg. Această obsesie cu refacerea Imperiului Roman a fost preluată apoi și de Napoleon și de Hitler. De aici și terminologia de ,,al treilea Reich“, a treia încarnare a Imperiului European. Amestecând intenționat simbolismele nordice cu cele creștine, Hitler a promis germanilor „o domnie de o mie de ani“. Alimentat de scrierile lui Friedrich Nietzsche (,,Așa a grpit Zarathustra“, ,,Dincolo de bine și rău“, „Antichristul“, „Ecce Homo“, etc.) și de muzica lui Wagner (vezi: Wagner – A composer forever associated with Hiller“), Hitler a fost o explozie de violență de o intensitate nemaintâlnită, vrednică de fiara nespus de rea și de amenințătoare descrisă în profeții. El a sculat din adâncuri de mitologie telurică un vulcan care a aruncat în atmosferă ură, suferință și moarte.

Tot din cauza simbolismului, câștigătorii aliați ai celui de al doilea război mondial au ales Nurembergul pentru celebrul proces de condamnare a celor care au condus Germania hitleristă. Simbolic, ei au ,,pus capacul“ pe acest vulcan, ca să pecetluiască în adânc demonul german. Au reușit s-o facă?

Recenta colonizare intenționată a Germaniei cu adunături din Africa și din lumea musulmană arată că tratamentul continuă. Popularitatea din ce în ce mai mare a mișcării „Alternativa pentru Germania“ arată însă că din adânc se aud iar zgomote suspecte și scoarța stă să crape. Zâmbetul rece și politicos cu care ne privesc azi germanii se poate transforma foarte repede într-un rictus agresiv. Nimeni să nu subestimeze uriașa energie înmagazinată în acst neam!

După amiază am tras o fugă până la fostul Coliseum în care-și organiza Hitler celebrele manifestări de delir patriotic. Muzeul organizat acolo a fost o încercare grea. Miile de exponate de război, imaginile cu cadavrele vii din lagărele de exterminare și cu cadavrele moartede pe front au fost teribile. Mi-a venit rău și aproape au leșinat. Să fi fost boala mea din ultima vreme? Să fi sost canicula deosebită de afară? Să fi fost arșița durerii mele dinăuntru? Românul din mine are azi o mare doză de înțelegere și simpatie pentru evreul din mine.

Diseară mergem la biserica pentecostală din Schwabach, o suburbie a Nurembergului. Războiul pentru suflete continuă. De data asta știm deja cine este Biruitorul. Important este să-i convingem pe câți mai mulți să se dea de partea Lui. Acesta este  scopul suprem al periplului nostru european.

 



Categories: Amintiri

1 reply

Trackbacks

  1. Marea buclă europeană IX – Dincolo de linia de sosire – BLOG CREŞTIN viorel2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: