Nu știu de ce am impresia, însă parcă trăim vremuri când trebuie să argumentezi că mersul la biserică nu-ți face nici un rău, că este legitim și mai mult, că este un necesar absolut.

Doar câteva întrebări: Cum își folosesc aceștia darurile spirituale fără trup? Sau cum dezvoltă roadele Duhului fără trup? Se poate dezvolta îndelunga răbdare fără trup? Cum vor împlini Scriptura care spune plângeți cu cei ce plâng, fără trup?

Care sunt consecințele practicării unui creștinism fără trup?

+++

Pavel Nicolescu spunea că cine vede pe gard o țeastă și în drum un picior nu vede un trup, ci o ciosvârtă, un cadavru!