Unele traduceri spun: a fost voia Domnului să-L zdrobească, fiindcă este dificil să înțelegem cum unui Dumnezeu drept I-ar fi plăcut să-L zdrobească. Trebuie însă precizat că voia lui Dumnezeu și plăcerea Lui sunt același lucru. Bineînțeles, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu L-ar fi zdrobit cu plăcere pe Fiul Său, ci doar că voia lui Dumnezeu și buna Sa plăcere sunt același lucru. Nu a existat nicio altă cale pentru împlinirea planurilor lui Dumnezeu de a aduce pe mulți fii la glorie. Doar aceasta era calea și doar prin acest proces dificil și dureros, jertfirea Fiului Său Preaiubit, a putut fi Dumnezeu onorat.

Fiul cel veșnic a avut același gând și Și-a adus sufletul ca jertfă pentru vină. Cu alte cuvinte, El S-a supus planului lui Dumnezeu de a fi Jertfa supremă prin care Dumnezeu să fie onorat. Aceasta era singura cale prin care noi puteam fi mântuiți și prin care putem intra în familia lui Dumnezeu. Când Petru a scris despre „sângele scump al lui Hristos“, a descris jertfa Lui unică drept jertfirea unui Miel fără cusur și fără pată. Jertfirea Lui a fost cunoscută mai înainte de întemeierea lumii (1 Petru 1.19,20). Ce lucru uimitor! Tatăl L-a dat pe Fiul – care S-a dat pe Sine Însuși – astfel ca acest plan să fie împlinit la vremea potrivită. El a implicat suferință, durere și zdrobire pentru Domnul Isus.

Expresia „sufletul Său“ apare de trei ori în acest pasaj uimitor din Isaia.

1. Mai întâi, Iahve avea să facă sufletul Său o jertfă pentru păcat și pentru vină, după cum Domnul Însuși S-a dat în vederea acestui lucru (versetul 10);
2. apoi, „El va vedea din rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut“ (versetul 11);
3. în al treilea rând, El Și-a dat sufletul la moarte (versetul 12), El, care era Prințul vieții – ce adevăr de nepătruns! Prin toate acestea, El L-a glorificat pe Dumnezeu și a așezat temelia pentru binecuvântările noastre.

   A. E. Bouter

Categories: Studiu biblic