Unde îți este biruința, moarte? Dar mulțumiri fie aduse lui  Dumnezeu,  care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos. – 1 Corinteni 15.55,57

Cel mai frumos cântec

Johann Sebastian Bach, marele compozitor al secolului al XVIII-lea, a orbit la sfârșitul vieții sale. Totuși nu a încetat să lucreze pentru muzică. Într-una dintre ultimele nopți a compus o melodie plăcută, care apare ca un crepuscul în întuneric și crește spre lumina cerească. El a numit-o: „În fața tronului Tău pășesc“. Ginerele său, care veghease la patul său toată noaptea, a scris melodia după dictare. Bach stătea în pat cu ochii larg deschiși, o privea pe soția sa și o putea vedea! Acesta a fost ultimul cadou al lui Dumnezeu pentru el: reîntoarcerea vederii înainte de plecarea sa acasă, în patria cerească. „Magdalena“, i-a spus el, „acolo unde voi merge, voi auzi o muzică la care noi doar visăm aici. Iar ochii mei Îl vor vedea pe Domnul!“. Apoi a cerut să i se cânte încă o cântare. În timp ce rudele sale cântau, o pace adâncă i-a învăluit chipul – plecase din această lume.

Bach a murit la vârsta de 65 de ani și a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreună cu toți cei răscumpărați, când vor fi la Domnul:

„A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său … a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin“ (Apocalipsa 1.5,6).

Domnul și Mântuitorul nostru este izvorul vieții, care nu putea fi învins de moarte, ci, murind pentru păcătoși, a triumfat asupra morții și a mormântului, și este viu pentru totdeauna. Lui I se cuvine toată admirația și ascultarea noastră!

Categories: Amintiri, Studiu biblic