Am citit în ,,Contributors un articol vesel, dacă n-ar fi trist, comic dacă nu tragic, scris de domnul Petre Guran.

Domnul Guran cunoaște probabil foarte bine istoria canonică, dar neglijează esența Evangheliei. El vorbește despre Biserică ca despre un trup al lui Christos cu doi plămâni (catolicismul apusean și ortodoxia răsăriteană). Este o revelație parabiblică, străină și necunoscută Noului Testament.

Apoi strecoară viclean mitul misiunii ortodocșilor emigranți de a converti catolicismul european la dreapta credință (!).

În final se refugiază în iluzoria pan-creștinătate mondială ca împărăție realizată de ierarhi binevoitori cu sau fără sprijinul politicienilor naționali. Tot tacâmul se termină cu desertul duios al unei metafore a credinței în imposibil.

,,Păi cum, domnule, Biserica nu-i mai tare ca partidele?“ pare a spune domnul Guran.

Ce uită domnul Guran este că partidele sunt instrumentele ,,stăpânitorului acestei lumi“, care n-are nimic în Christos și nici pentru Christos. iar între perspectiva cerească a revenirii împăratului și perspectiva pământească a instaurării domniei creștine prin forța ierarhilor este o diferență … ca de la cer la pământ.

,,Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, …“ (Ioan 14:30)

+++

Împietrirea canonică a inimilor: criza ucraineană a Ortodoxiei | Contributors

Petre Guran

Manualele de istorie și geopolitică, pe care le răsfoiesc oamenii grăbiți ai timpului nostru, observă că nu există o Biserică ortodoxă, ci un număr

Source: Împietrirea canonică a inimilor: criza ucraineană a Ortodoxiei | Contributors

Categories: Uncategorized