După propria mărturisire, Valentin a crescut între Alexa Popovici, tatăl său, și Petru Popovici, unchiul său, ca un vlăstar firav la umbra uriașilor sequoia. M-am înviorat să-l văd printre cei veniți la Convenția de la Atlanta, pentru că îl știam plecat la Brăila. Mama lui a fost membră acolo, iar brăilenii au sărbătorit 100 de ani de existență a bisericii baptiste.

Printr-o înțelegere frățească, când Convenția este pe partea de vest predică păstorii baptiști de pe est și invers. Noi, cei veniți la Atlanta de pe vest îl rugasem pe Valentin prin Ovidiu Răuca, vicepreședinte atunci și președinte acum, să se considere de pe coasta Pacificului și să predice la Atlanta.

Sâmbătă seara, în programul dedicat fratelui Petru Popovici, am fost primul vorbitor. După mine urma Valentin, iar pe mine mă mâncau buzele să spun două ,,chestii“. M-am sfătuit cu ceilalți ,,vestiți“ și am renunțat. I-am spus una lui Valentin personal și el, după câteva zâmbete, mi-a pus că a fost mai bine că n-am spus-o public, că i-ar fi hrănit mândria.

Valentin, care este cel mai bun vorbitor dintre noi, a fost legătura natural necesară între generația păstorilor de pe vremea lui Alexa și Petru Popovici și păstorii mai tineri, veniți după ei din România. Prezența lui printre noi la Atlanta a fost nu numai necesară, ci și binevenită. Privindu-l și ascultându-l, așa cum este el un amestec de ceea ce a fost mai bun în Alexa și Pitt, am vrut să spun cea de a doua ,,chestie“. N-am făcut-o atunci și parcă îmi pare rău, așa că vi-o spun vouă acum.

,,Prin 1984-1987, la una din Convențiile RBA ținută la Chicago mi s-a dat să văd ceva neobișnuit și am înțeles cum nu se poate mai bine diferența dintre cei doi frați Popovici. Pe atunci, păstorii bisericilor baptiste din America și Canada erau prea puțini ca să-i numeri pe degetele de la ambele mâini. Sâmbăta, ne întâlneam toți la ședințe și apoi mergeam în sala mare pentru serviciul public de închinare. Primul care a ieșit a fost Alexa Popovici, președintele Asociației. Cum tocmai vorbisem cu el, m-am nimerit să ies al doilea, între el și Pitt Popovici. Ne-a întâmpinat un personaj dubios, pe care mai toți îl știau ca ,,informator“ al Securității de la București. Omul era acolo să facă rapoarte și să arate celor din țară că este în anturajul păstorilor. Îl însoțea un fotograf profesionist, pentru că pe atunci nu existau încă telefoanele și moda ,,selfie“.

,,Frate Alexa, îmi permiteți să fac o poză cu dumneavoastră?“

Privindu-l sever și întunecat, Alexa i-a retezat scurt avântul:

,,Du-te măi de aici, că ești un drac!“

Tamponat, omul s-a retras vinovat la o parte, dar când a ieșit fratele Pitt a venit iarăși:

,,Frate Pitt, îmi permiteți să fac o poză cu dumneavoastră?“

Ca unul care tocmai auzise ce spusese Alexa, fratele Pitt a zâmbit îngăduitor, dar cu substrat, și i-a răspuns:

,,Dacă un drac vrea să se pozeze cu mine, eu n-am nimic împotrivă …“

În aceste două reacții diferte am văzut atunci în rezumat ce era bun, dar deosebit, în fiecare dintre acești doi mari oameni ai ui Dumnezeu, iar Valentin … Valentin a fost binecuvântat de Dumnezeu să ia ce-a fost mai bun în fiecare dintre ei. El poate fi, și chiar este, când aspru și categoric când este vorba de principii, dar și blând și milos până la lacrimi când este vorba de chemarea la mântuire sau sfătuire personală. Mulțumim, Valentin, că ai venit și-i mulțumim lui Dumnezeu pentru tine, fratele nostru mai mare.

Categories: Amintiri

Tags: Daniel Branzai