Încă un material excepțional de la Alianța pentru familie

1968-2018: 50 DE ANI DE MINIE, SEPARARE SI INSTRAINARE

Am urmarit cu multa atentie comentariile si analizele scrise vara aceasta privind Europa dintre anii 1968 si 2018. Cincizeci de ani. Jumate de secol. Ce s-ar putea spune, in citeva cuvinte, despre Europa acestor ani? In vasta lor majoritate comentariile au accentuat ascensiunea secularismului in Europa, spre bine, zic ele. Anul 1968 a fost un an de ruptura. Ruptura intre generatii si intre cele doua Europe, de est si de vest. A fost anul in care tinerii Europei occidentale s-au detasat ireversibil de valorile parintilor lor, optind pentru secularism si valorile lui: divort, emancipare sexuala, ateism, avort, contraceptive, pornografie, concubinaj, dizolvarea familiei si a casatoriei. Detasarea s-a produs abrupt si s-a manifestat in proclamatiile, protestele si actiunile studentilor din acel an. A fost anul protestelor masive ale studentilor francezi in mai, urmate de protestele la fel de masive ale studentilor din Mexico City. Tot in acelasi an, in Statele Unite studentii si generatia tinara au lansat proteste masive impotriva razboiului SUA in Vietnam si miscari de emancipari sociale si sexuale in San Francisco. In acelasi an a fost asasinat liderul miscarii pentru drepturi civile a populatiei de culoare din Statele Unite, pastorul Martin Luther King.  Anul 1968 a fost un an al exuberantei si mesianismului revolutionar in care generatia mai in virsta a cedat, in mod treptat, presiunilor generatiei tinere. Revolutionarii anilor 1968 au promis o noua epoca, seculara, prospera si dezancorata de traditiile si constrangerile sociale mostenite de la parintii lor.

50 de ani de dezradacinare si separare

Tot in 1968, insa, in 20-21 august, Uniunea Sovietica, Polonia, Bulgaria si Ungaria au invadat Cehoslovacia punind capat experimentului cehilor si slovacilor cu “comunismul cu fata umana”. Daca despre acest ultim eveniment s-a comentat relativ putin, foarte mult s-a comentat privind revoltelor tinerilor occidentali si din America. Ironic, insa, daca anii 50 si 60 au fost anii in care Uniunea Sovietica a invadat Europa de Est, Ungaria si Cehoslovacia, ei au fost si anii in care Occidentul s-a retras, in mod treptat, din fostele lui colonii, retragerea finala avind loc spre sfartisul anilor 60. Oricum am interprata evenimentele majore ale anului 1968 si al sfirsitul anilor 60, si din oricare unghi, toate comentariile si analizele cad de acord asupra unui lucru: anul 1968 a fost un an instoric pentru Europa si America de Nord si a influentat deceniile care au urmat. Intrebarea insa este, spre bine ori spre rau?

Cautam sa fim obiectivi. Pesimismul nu este o valoare, dar se poate conchide, in mare, ca 1968 a marcat inceputul in Europa a unei ere de intunecime spirituala si valorica de netagaduit si fara precent. In special in Europa occidentala. Vreme de o generatie dupa 1968 Europa de Est a continuat sa ramaina separata de Europa occidentala asa cum de fapt a fost incepind cu 1945 cind armata sovietica si cea americana s-au intilnit pe malurile Rinului. A fost momentul in care peste Europa a cazut, in mod simbolic, faimoasa cortina de fier despre care a vorbit premierul britanic Winston Churchill.

Cele doua generatii de separare au aprofundat liniile de demarcare dintre Europa occidentala si Europa de Est, si in special liniile de demarcare valorice. Incercarile dupa 1989 de eliminare a efectelor separarii au esuat in mare parte. Prabusirea zidurilor Berlinului in 1989 a generat multa euforie dind nadejde ca cele doua parti ale Europei vor deveni una. Dupa aproape 30 de ani, insa, est europenii si occidentalii continua sa fie straini unii de altii in aceasta casa comuna pe care o numim Europa. Cum am ajuns aici? Exista perspective de apropiere valorica?

Evenimentele din 1968 reflecta cauza separarii valorice a europenilor estici de cei occidentali. A fost anul in care intoxicarea Occidentului cu Marx, Darwin si Freud a atins un punct culminant si ireversibil. Cei trei, impreuna cu discipolii si adeptii lor, au definit fundamentele valorice ale secularismului occidental pina in ziua de astazi. Occidentul l-a imbratisat pe Marx, Darwin si Freud, iar apoi pe discipolii lor, si le-a folosit dogmele ca substitut pentru valorile si credinta crestina. O noua Europa a aparut pe orizont, ancorata valoric in invataturile acestor trei discipoli ai secularimsului. Occidentul i-a imbratisat pe cei trei asa cum Europa de Est l-a imbratisat pe Dumnezeu si a ramas fidela crestinismului si valorilor crestine in pofida asupririi musulmane si a ateismului comunist. Incercarile autoritare ale deceniilor post-belice de a impune valori seculare in Europa de Est au esuat, astazi est europenii fiind mai atasati de crestinism si valorilor lui mai mult ca in vremea comunismului. In timp ce convingerea occidentalilor, formulata in scrierile lui Darwin, ca descind din animale se cimenta tot mai mult, convingerile est europenilor ca sunt creaturi ale lui Dumnezeu se intareau si ele. Doua pozitii ireconciliabile. In timp ce occidentalii pastrau monumentele lui Marx si eliminau crucile si simbolurile religioase din spatiul public, in Europa de Est est europenii demolau statuile lui Marx si ridicau biserici si cruci. In timp ce occidetalii inchideau biserici si musulmanii deschideau moschei, est europenii construiau biserici si catedrale. Occidentalii isi cladeau viitorul pe soclul secularismului marxist, darwinist si freudian, iar est europenii pe soclul valorilor traditionale, crestine si credita in Dumnezeu.

50 de ani de instrainare

Se poate spune ca in ultimii 50 de ani dependenta intelectuala a occidentalilor de Marx, Darwin si Freud s-a accenuat atit de profund incit a devenit un sinonim cu “civilizatia occidentala” si ce inseamna a fi “civilizat”. Pentru elita intelectuala si politica a Europei occidentale, a fi civilizat inseamna a fi intoxicat pina peste masura cu prescriptiile ideologice ale lui Marx, Darwin si Freud. Iar a fi necivilizat inseamna a-i respinge pe cei trei si a fi atasat unor valori diferite, in special cele crestine. Est europenii i-au respins pe ei si invataturile lor, din care pricina suntem priviti cu o doza de dispret si simtamint de superioritate. Le-am gasit invataturile ne-naturale si strainii. Darwin ne-a spus ca nu exista Dumnezeu iar Marx ca religia este o unealta de asuprire a omului de catre om. Pentru est europeni, insa, a fi civilizat inseamna a fi atasat valorilor crestine, familiei si traditiei.

Dupa 50 de ani de intoxicare, Occidentul zilelor noastre necesita detoxificare si mai ales sa se debaraseze de aceste trei “fantome” care bintuie Europa de aproape doua secole. Nici un european nu pot fi mindru de nici unul din acesti trei piloni ai secularismul. Marx a cerut, in mod explicit, in Manifestul Comunist, eliminarea familiei si a casatoriei, un obiectiv urmarit cu agresivitate de generatiile de dupa 1968. Darwin a cautat sa infiripe in mintile noastre ca descindem din animale, o doctrina pe care occidentalii au imbratisat-o mai mult ca est europenii. E jenant sa te atasezi unui astfel de ginditor ale carui teorii se schimba de la o zi la alta. Discipolii lui Darwin incearca din rasputeri, dar tot mai greu, sa tina pe linie de plutire darwinismul, o doctrina care se scufunda, si care a fost discreditata de descoperirile din domeniul geneticii si a biologiei moleculare din ultimele decenii.

Devine le fel de rusinos sa pretinzi ca scrierile lui Freud pot constitui un fundament pentru un sistem valoric european. Caracterul bizar a lui Freud e mai putin cunoscut si pina recent intentionat ascuns, dar din fericire incepe sa fie dezvaluit. Pe 25 august Hart Pomerantz a anuntat, intr-un articol in New Yorker, Sigmund Freud: The Untold Story (“Sigmund Freud: dezvaluiri noi”), ca e in posesia unor documente inedite si pina acuma nepublicate privind viata si personalitatea lui Freud. Sunt documente originale scrise de Freud. Printre altele, aflam din ele ele ca la 40 de ani Freud a incetat sa mai intretina relatii sexuale pentru ca preocuparea cu sexul, zicea el, ii fura din concentratia de care avea nevoie sa munceasca. In 1939 s-a mutat in Marea Britanie pentru a scapa de nazism, dar se stie mai putin ca nu a reusit sa invete limba engleza si ca a fost arestat de britanici de mai multe ori pentru ca in timpul prelegerilor facea gesturi obscene. [Articol: https://www.newyorker.com/humor/daily-shouts/sigmund-freud-the-untold-story]

O epoca a miniei

Occidentalii anului 2018 sunt nedumeriti ca valorile lor seculare nu sunt imbratisate ori impartasite de majoritatea est europenilor. Realitatea, insa, este ca majoritatea societatilor contemporane nu le imbratisaza si le resping. Cei 50 de ani de secularimsm agresiv occidental au generat reactii negative  nu doar in Europa de Est ci si in restul lumii. Din multele carti care au fost publicate in ultimii ani despre cei 50 de ani care au separat lumea occidentala de restul lumii, cea mai interesanta si aprofundata privind subiectul peste care am dat este, in opinia noastra,  Age of Anger (Epoca maniei) a lui Pankaj Mishra, publicata anul trecut. Mishra e un intelectual si jurnalist indian care a crescut si a fost educat in Marea Britanie si Statele Unite si locuieste in Marea Britanie. Realizarea principala a cartii este o explicatie coerenta de ce civilizatiile ne-europene au respins si continua sa respinga secularismul european si “valorile” lui.

Mishra crede ca traim intr-o “epoca a miniei” (“age of anger“) in care civilizatiile ne-europene, in trecutul nu prea indepartat fermecate de civilizatia europeana, resping astazi secularismul european. In cuvintele lui, cartea e desemnata “to make sense of the feelings of anger and resentment that seem so bewideringly widespread” (“sa faca sens de simtamintele de minie si frustrare care par sa fie atit de mult si uimitor de raspindite”) Argumentul lui principal este ca secularismul european si evolutia lui dupa Revolutia franceza din 1789 “is now infecting much vaster regions and bigger populations” (“infecteaza regiuni mult mai vaste si populatii mult mai mari”). Conform lui Mishra, ne confruntam cu o “criza universala” (“universal crisis”) care transcende terorismul si violenta contemporana. (Pagina 10)

Pentru Mishra, ascensiunea cerintelor “fara limite” de satisfacere personala si a libertatilor individuale au transformat radical, dupa 1989, politica europeana, o politica pe care occidentalii au cautat sa o exporte la nivel global dupa 1989. S-a incercat, in tandem cu globalizarea capitalismului, globalizarea valorilor europene. Intelectuali ai civilizatiilor ne-europene au reactionat negativ si, in lumea musulmana, prin terorism. (Pagina 12) Incercarile de globalizare valorica au genereat “resentimente”. Civilizatiile ne-europene au devenit preocupate de impactul destructiv al secularismului european asupra valorilor lor traditionale, generind o “fermentare globala” (“global ferment”) anti-occidentala. (Pagina 25) Secularizarea europeana a produs un “vacuum moral si spiritual” care necesita cautarea unor “religii de substituire”. In civilizatiile ne-europene, a cauzat “daune psihice … persoanelor care nu s-au putut obisnui cu ea”. (Pagina 122) Perplexati, scrie Mishra, europenii au inceput sa se intrebe “cum pot oamenii [din civilizatiile ne-europene] fi opusi modernitatii si a multelor lucruri bune pe ea le ofera: egalitate, libertate, prosperitate, toleranta, pluralism si stat de drept”? (Pagina 123)

Raspunsul lui Mishra e ca, daca la inceput intelectualii civilizatiilor ne-europene au fost intoxicati de civilizatia occidentala, au respins-o treptat dindu-si seama ca acceptarea ei ar inseamna, de fapt, anihilarea propriilor civilizatii vechi de mii de ani, unele mai vechi chiar decit civilizatia Europei: “postcolonial nation-building was an extraordinary project: hundreds of millions of people persuaded to renounce – and often scorn – a world of the past that had endured for thousands of years, and to undertake a gamble of creating modern citizens who would be secular, enlightened, cultured and heroic” (“Edificarea natiunilor post-coloniale a fost un proiect extraordinar: sute de milioane de persoane care urmau sa fie convinse sa renunte – si de multe ori sa ia in botjocura – trecutul lor propriu care a dainuit mii de ani, si sa incerci crearea unor cetateni moderni care vor fi seculari, iluminati, culti si eroici”) (Paginile 134-135)

Mishra nu incearca sa-si dovedeasca premizele analizind relatiile Europei de Est cu Occidentul, dar o face pornind de la Rusia tzarista si apoi analizind, in partea majora a cartii lui, evolutia respingerii treptate a civilizatiei occidentale de civilizatiile ne-europene in epoca post-coloniala, adica in ultimii 50 de ani. Din istoria Rusiei, Mishra ii selecteaza pe Puskin, Dostoievski si Belinsky, pentru a-si sustine argumentul. In opinia acestora si a altor intelectuali rusi din veacul XIX, “o societate care asimileaza valorile europene prin toti porii va realiza ca nu va putea niciodata deveni europeana”.

Toqueville – religia ca zid de aparare

Una din temele pe care Mishra le explora e agresivitatea cu care secularismul european a incercat sa se impuna, la nivel cultural, asupra unor mase social conservatoare, cauzind marginalizare valorica. (“The cultural makeover forced upon socially conservative masses aggravated a widely felt sense of exclusion and injury”) (“Restructurarea culturala impusa maselor social conservatoare a agravat sentimentul impartasit de multi de excludere si vatamare”) (Pagina 137) Ceea ce Europa seculara nu a priceput in epoca-postcoloniala, zice Mishra, este ceea ce francezul Tocqueville a atentionat in anii 1840: religia e un zid de aparare a valorilor traditionale impotriva valorilor seculare si a ideologiilor moderne care distrug sufletul si valorile. Tocmai asta a facut pe oamenii din lumea a treia sa respinga modernismul european si i-a transformat in oameni miniosi. Tocqueville, scrie Mishra, “saw religion as a necessary counterweight to a disruptive modern ideology of materialism; and he thought that a policy of civilizing the natives by uprooting them was certain to produce fanatical leaders in the future” (Tocqueville “a vazut in religie o contrabalanta necesara impotriva ideologiei moderne a materialismului; si credea ca o politica de civilizare a populatiei native smulgindu-i din radacini cu siguranta urma sa produca lideri fanatici in viitor”) (Pagina 140-141)

Nu numai rusii si intelectualii din tarile in curs de dezvoltare au respins secularismul european si valorile lui. Mishra face un scurt istoric al acestui fenomen si in Japonia. Daca la inceput intelectualii japonezei erau si ei fermecati de civilizatia seculara europeana, pe la mijlocul secolului trecut au inceput sa se distanteze. Unul dintre ei, Junichiro Tanizaki, scria despre japonezi, in 1933, ca “we have met a superior civilization and have had to surrended to it, and we have had to leave a road we have followed for thousands of years” (“am dat peste o civilizatie superioara si a trebuit sa o imbratisam, trebuind as parasim un drum pe care l-am urmat vreme de mii de ani”) (Pagina 142)

Credem ca aici se gaseste explicatia instrainarii europenilor occidentali de est europeni privind valorile. Agresivitatea secularismului european si aberatiile stranii ale lui Marx, Darwin si Freud, ridicate la rang de dogma si doctrina oficiala a secularismului occidental, i-au transformat pe intelectualii din afara occidentului in inamici ai gandirii occidentale iar pe oameni “mase miniate”. Est europenii impartasesc unele din aceste sentimente. Din nefericire, insa, nu cunoastem nicio carte ori autor est european care sa fi incercat o explicatie a separarii ultimilor 50 de ani asa cum a facut-o Mishra. Dar explicatiile foarte probabil vor fi identice.

Advertisements


Categories: Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: