coordonatori Bob & Debby Gass

„Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubește…“Proverbe 3.11,12

Pe țărmul mării, un copil se juca în nisip. Cu micuțele sale mâini a început să construiască o casă de nisip. Deodată a început să strige. Ce se întâmplase? Tatăl îl luase în brațe și copilul a început să plângă, să dea din picioare și să strige: „Casa mea! Vreau s-o termin!“ Tatăl se făcea că nu aude nimic. După ce s-a depărtat de apa mării, a pus  copilul jos din brațe și i-a arătat cum se ridicau valurile. „Tu ai fi fost luat de valuri, dacă te lăsam să-ți termini casa de nisip.“

O asemenea scenă se repetă adeseori în viața noastră. Când ne gândim că totul merge bine la „construcția noastră de nisip“, Dumnezeu intervine și nu ne lasă să continuăm. Probabil, această intervenție să însemne pierderea unui loc de muncă, un pat de boală, o întâmplare nefericită, un deces etc. Câte frământări, câte comentarii având întrebarea „de ce?“ se ridică în inimile fiecăruia în astfel de momente! Mai târziu, când sufletul își găsește odihna în brațele Mântuitorului, va constata că Dumnezeu nu a greșit.

Dumnezeu ne vrea binele veșnic fiecăruia dintre noi, și din acest motiv ne ia posibilitatea de a lucra la „casa de nisip“. Astfel, mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu ne-au ocrotit de valurile păcatului care voiau să ne înghită. Să-i fim mulțumitori  lui  Dumnezeu  pentru  purtarea  Sa  de  grijă permanentă!

Categories: Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai