7. Cu Talpoș sau tălpășița ?

Se pare că n-am să particip la serbarea de mâine dimineață de la biserica Harul. De ce? Am să vă explic.

Oricum, mare parte din scopul pe care mi l-am propus cu întâlnirea colegilor cu care am absolvit Seminarul acum 40 de ani s-a împlinit. Nu i-am văzut doar pe cei ce au murit între timp sau n-au putut veni la Lugoj din cauza bolilor și a problemelor complicate.

A venit în schimb să fie cu noi fratele Vasile Talpoș. Cu dânsul am avut multe conflicte în anii de Seminar, dar eu m-am silit să le ignor ori de câte ori ne-am întâlnit după aceea.

Aș fi așteptat însă ca dânsul să-și ceara scuze de la promoția noastră și apoi sa accepte doar un rol modest în întâlnirea de la Lugoj. Așa i-au propus și unii dintre colegi. Nu s-a întâmplat așa. Dimpotrivă! A venit și ne-a prezentat evenimentul și ca pe o sărbătorire/aniversare a propriei lui activități pedagogice de la Seminar.

Ignorând toate suferințele pe care dânsul și alții le-au produs generației noastre, ne-a vorbit de sus, ne-a ținut o predicuță ca unor studenți începători, repetând ceea ce fiecare dintre noi predicasem probabil deja de cel puțin câteva ori în cei 40 de ani de pastorație și ne-a prezentat împreună cu David Nicola preferințele dumnealui pentru programul de a doua zi.

Ar trebui ca dânsul să ne dea ca la un examen câte un bilețel, noi să răspundem câte 5 minute, să ne înmâneze câte o diplomă semnată de dânsul și apoi să ne țină tuturor o predica de o jumătate de oră. Ar mai fi dorit să facă și altele, dar colegii mei l-au refuzat politicos.

În trecere, fratele Talpoș a spus că are o întrebare pentru mine despre o fată cu care m-a văzut de mâna în anii de Seminar. Mi s-a părut un fel de salvă de avertizare ca să tac în timpul ,,serbărilor“. Eu i-am răspuns: ,,Frate Talpoș, am avut multe conflicte cu dumneavoastră în anii de Seminar. Eu zic să nu mai adăugați încă unul …”

A rămas pe podium, fiecare dintre noi urmând să mergem pe rând la microfon să prezentăm câte ceva din viața și slujirea noastră. Ce mai! A luat conducerea întâlnirii noastre intime în care am fi dorit să fim doar singuri.

A vorbit mai întâi Belciu Busuioc, iar apoi mi-au spus că, după catalog, urmez eu. Îmi fierbea sângele în vine așa că am spus: ,,N-am nimic de spus.”

Au vorbit unul câte unul toți ceilalți, dar la final au insistat să spun și eu câteva cuvinte. M-am dus pe podium lângă fratele Talpos și am spus cam așa:

,,Providența a hotărât ca promoția noastră să fie la Seminar într-o vreme când se limpezeau apele în Europa, în România și în bisericile din România. Noi am ales să stăm de partea adevărului, am scris un memoriu, am suferit pentru aceasta, am fost exmatriculați, dar iată că unii ne numesc generația de aur, un aur care a fost curățit prin foc. Fratele Talpoș a ales atunci să fie de partea cealaltă. Dânsul vrea să știe cu cine am mers eu atunci de mâna, dar și noi am vrea să știm cu cine a mers dânsul de mână atunci. Cred că s-ar supăra să-i spuneam astăzi pe numele conspirativ: ,,Profesorul”. Dânsul nu și-a rezolvat poziția din anii aceia nici cu bisericile din România, nici cu noi. Nu știu dacă și-a rezolvat-o cu Dumnezeu.

Eu vin acum la voi din America. Sunt american. Noi nu suportăm ipocrizia. Spuneam și trăim liberi adevărul. Diploma mea de absolvent nu a fost semnată din cauza oamenilor ca fratele Talpoș și patru ani am suferit teribil în România din cauza aceasta. Voi trăiți încă într-o Românie a celor cu trecutul neclarificat. Aud de situații politice hilare și văd că la fel este și in biserici …

Slavă Domnului ca eu am fost ,,pedepsit” cu trimiterea în America! Dulce pedeapsă!

Mi-am desăvâșit acolo educația pastorală sub oameni ca Petru Popovici, Simion Cure, Richard Wurmbrand și a altor păstori și profesori americani. Îmi sunt modele în viață. … … …

Din cauza prezenței fratelui Talpoș la ceremonia de mâine n-am să pot participa și eu. Ar fi un teatru ieftin la care nu vreau să particip. Mi-ar fi rușine de mine însumi, de voi și de anii noștrii de Seminar.

+++

Știu, nu suntem noi chemați și nici competenți să judecăm ÎNTREAGA viață a cuiva. O va face Domnul. Sici și acum este vorba DOAR de ACEASTĂ generație de seminariști și de ACEST eveniment al aniversării noastre.

Promoția noastră a ales ATUNCI când eram în Seminar să luam, cu mari riscuri, o anumită poziție pe care am considerat-o voia lui Dumnezeu. Singurul profesor care a fost alături de noi a fost Alexandru Vasile Taloș. Toți ceilalți ne-au fost împotrivă, ne-au dat pe mâna Departamentului Cultelor și a Securității. Fratele Talpoș n-a fost cu noi atunci, nici atunci când doi dintre noi au fost exmatriculați, nici când Viorel Clintoc a făcut greva foamei, nici atunci când mie mi s-a dat o diplomă nesemnată, nici în anii de mari privațiuni de după aceea. Pe fundalul ACESTEI realități, reacția mea este mai ușor de înțeles și, sper eu, acceptat.

Tactica adversarului în astfel de situații este să schimbe subiectul și să ofere o caricatură inacceptabilă. Tupeul lui este așa de arogant încât orice confruntare cu adevărul este facută să pară o obrăznicie. Ca și în America, cei vinovați se fac că nu sunt, iar tactica este ,,Deny, Delay and Deflect“ (Neagă, Amână, Schimbă subiectul, spunând că cel în discuție este depășit). Eventual, cei vinovați atacă mesagerul adăugând celor trei termeni aliterați și pe acela de ,,Discredit“. De unde or fi învățat păstorii astfel de procedee politice?

Mai multe amănunte aici:

  1. Anii de Seminar – educație prin reacție

+++

Se pare deci că voi pleca iar dintre colegii de Seminar fără o diplomă seamnată. Nu-i nimic. M-am obișnuit cu situația aceasta …

Am aranjat cu Sami Tuțac și mâine voi predica la ,,Bethel”. Sunt semne deci că mă voi simți ,,ca acasă”.

Auzind de necazul meu, fratele Alexandru Vasile Taloș, cel decedat cu anticipație de organizatorul de la Lugoj, m-a chemat Duminică la București, unde, spune dânsul, mă voi simți într-adevăr ,,ca acasă“.

.

Screen Shot 2018-05-24 at 12.58.43 PM

Advertisements


Categories: Amintiri

Tags:

9 replies

  1. Ai dreptat. Nu stiu de ce fratii de acolo nu au backbone ca si tine dupa atitia ani de libertate ??????????

  2. Oribil…

  3. nea’ Talpos are multe bube la activ…. interesul a purtat fesul, ce sa conteze altceva? dar spiritual s-a tot dat…

  4. Felicitari! Desigur, cind e vorba de atitudini, nimeni nu e perfect si reactiile pot stirni opinii pro si contra. Dupa mine, ati pus punctul “i” si in esenta zic c-ati avut dreptate.

  5. … … (editat)
    Dureros că unii nu-și asumă trecutul nici în aceste timpuri când cercetarea de sine ar trebui să fie o prioritate absolută..

  6. În sfârşit şi-a primit şi “profesorul” o lecție!
    Sincere felicitări frate Daniel!! Aveți tot respectul şi admirația generațiilor mai tinere! Un model demn de urmat!

  7. Dureros ! alte comentarii sunt de prisos…

Trackbacks

  1. SIMILITUDINI – B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: