5. Timișoara cu centură

M-am întrebat ce s-a întâmplat cu deviza: ,,Azi în Timișoara/ Mâine-n toată țara”?

Prima imagine care m-a întâmpinat aici a fost a celor trei aeronave parcate: un Tarom, un Lufthansa și două Wizzair. Este mult? Este puțin? Pe panourile cu orarul de zbor am citit numele unor orașe europene, dar și câteva nume de orașe românești în care nu știam că sunt aeroporturi. Lumea pestriță cu care am coborât s-a aliniat liniștită în ordinea cozilor de la ghișeele grănicerilor. Totul a decurs civilizat și frumos, fără ghionturi și fără înjurături. Bagajele au venit și ele prompt și n-am mai văzut nici urmă din cerberii care ne vămuiau de conținut altădată. Frumos, foarte frumos.

M-a așteptat Edmond, fiul colegului meu Nicola David. Un om plăcut, o gazdă ireproșabilă, un păstor la o biserică tânără deschisă nu de mult în chiar centrul Timișoarei, foarte aproape de sediul Poliției. Sălile unde se adună biserica se află într-un fost complex comercial, iar pe același palier cu biserica se va deschide o multiclinică de medicină. Mi s-a părut o combinație perfectă: una pentru tratamente de trup, alta pentru tratamente de suflet. Fie ca Domnul să le folosească pe amândouă.

Am aterizat la 0:40, ora locală. I-am spus lui Edmond că mi-ar trebui un medicament și, spre surpriza mea, m-a dus la o farmacie deschisă 24 de ore. Impresionant.

Dimineața, Edmond m-a dus la Lugoj unde am fost preluat de fratele Gigel Olaru. Mi-a arătat noua centură rutieră care leagă cetatea de noua autostradă. Nu este încă întreagă, dar și așa cum este ușurează foarte mult circulația rutieră. Aș putea folosi imaginea acestui ciot de centură ca pe un simbol al realității noi în care populația de aici se grăbește să se integreze în Europa autostrăzilor.

De la tipografia din Arad sosiseră 250 de exemplare din ultima mea carte, un comentariu la cartea Estera. De fapt, comentariul este o încercare de a împăca la palierul superior al Providenței controversa care roade părtășia unor lucrători cu evanghelia din Romănia, divizați între arminianismul pseudo-ortodox și predestinarea calvină.

Dumnezeu a gândit însă apariția acestui comentariu și pentru alt scop. Duminica din jurul datei de 14 mai este consacrată în fiecare an, la biserica din Lugoj, pentru simpatia față de Israel. Cum, zilele acestea, asupra Israelului au început să cadă rachetele islamice, o aducere aminte despre Estera și Mardoheu este cel mai bun leac pentru îngrijorarea puținilor evrei rămași încă pe aici.

Ar fi trebuit, după rânduielile lui Nicola David, să fiu găzduit în apartamentul din clădirea bisericii Harul. Așa făcusem în trecut când îi vizitasem cu corurile Universității Azusa din California. Am amintiri fascinante legate de acest apartament. Fratele Gigel a decis însă să mă ducă la Pensiunea Lois, unde aveau să vină și unii dintre colegii mei.

Pensiunea este plasată într-un loc mirific, pe un deal numit tradițional ,,al viilor”. În zilele acestea, totul este invadat de verdele crud al noii vegetații. Luna Mai este votul final că iarna s-a sfârșit și vara este ireversibil așezată pe tron.

Câmpurile din jurul pensiunii mustesc de vânat. Drumurile cu mașina au stârnit de fiecare dată iepuri și fazani. Ca niște clerici cruzi sau funcționari de la pompele funebre, coțofenele îmbrăcate în alb și negru săreau din loc în loc în căutare de cuiburi cu ouă sau de pui mici.

După o noapte de somn scurt, fusul orar m-a înghiontit pe la 3 a.m. să sar din pat și să-mi găsesc ceva de făcut. M-am rugat, dar am încercat să nu mă gândesc prea mult la cei de acasă ca să nu mă apuce dorul.

Pe la ora 8:30 m-au chemat la micul dejun. Am avut astfel ocazia să cunosc un om de excepție, american originar din Santa Barbara, venit însă acum din Orientul Mijlociu, unde trudea pentru aplanarea conflictelor dintre cele trei mari religii monoteiste. De regulă, ziarele ne familiarizează cu numele politicienilor, dar adevărata muncă de teren este făcută de oameni anonimi, ca noua mea cunoștință. Din doar câteva cuvinte, mi-am dat seama cu cine am de-a face, iar el a înțeles ca eu mi-am dat seama. După ce ne-am tatonat puțin prudent, l-am rugat să-mi îngăduie să-i pun câteva întrebări la care numai un om de talia lui ar putea să le dea răspuns. Și-a confirmat valoarea pe care i-o bănuiam spunându-mi de câteva ori: ,,Nu știu. Sincer, nu știu.”

Aproape m-am supărat că au venit să pună capăt dialogurilor ca să ne ducă la o întâlnire cu majoritatea păstorilor din comunitatea de Caraș Severin. M-am întâlnit acolo și cu Viorel Iuga, președintele baptiștilor români. Întrunirea a avut două scopuri : să sărbătorească activitatea și pensionarea fratelui Gigel Olaru la o masă îmbelșugată, dar și să înghesuiască în timpul dinaintea mesei un seminar ținut de doi păstori americani de prin Texas. Sarcina lor a fost cvasi imposibilă pe de o parte pentru ca cei prezenți erau flămânzi și veniseră pentru masă, iar pe de alta pentru că vorbeau despre lucruri arhicunoscute. La întrebările lor pentru trezirea interesului, românii le-au dat răspunsuri care dovedeau că lucrurile le erau cunoscute pentru că le fuseseră spuse deja de mulți alți ,,americani” în anii trecuți. Painful. Very painful. I-am admirat însă pentru efortul călătoriei lor și pentru râvna cu care și-au dus până la capăt prelegerile. Am aflat apoi ca veniseră după o întâlnire asemănătoare la care invitaseră în Serbia o mulțime de evanghelici europeni. Serbia însă, ca și România, este o țară grec-ortodoxă, iar tipul acesta de misiuni atinge doar o infimă parte a populației. Vorba noii mele cunoștințe care este din biserica Anglicană: ,,oamenii aceștia vorbesc despre succesele lor din Texas. Acolo oricine poate face biserici baptiste … Dacă ar lucra în Connecticut, ar fi o cu totul altă istorie …”

Advertisements


Categories: Amintiri

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: