De Paște – despre sinuciderea sfinților

Despre principii și rânduieli la evanghelicii români…

De prin anii 90 ne-am obișniut să-i tratăm cu dispreț pe ce aflați în poziții de autoritate. Am învățat să facem glume despre ei, ca despre blonde sau polițiști. Apoi, unii ne-au spus că nu avem nevoie de ei, că e spiritual să-i criticăm, să-i bârfim, să-i jignim pentru că suntem în democrație și pentru că, nu-i așa, putem.

Acum, oricând se ivește ocazia, iar dacă nu se ivește o creăm, ne arătăm disprețul față de cei care ne conduc. Dar disprețul nostru față de anumite poziții de autoritate este disprețul față de principii și rânduieli. Noi disprețuim principiile. Doar ipocrizia ne oprește să recunoaștem că nu ne plac rânduielile.

Desigur, suntem apărători înfocați ai rânduielilor, când e vorba de fețe care nu ne plac. Atunci devenim justițiari și vrem sânge, dăm sentințe definitive și apoi plecăm la culcare cu conștiința împăcată. Dar, cum se întâmplă să fim noi trași la răspundere, primul gest e să “sunăm un prieten” sau să facem bășcălie de cei aflați în poziții de autoritate, doar, doar atragem disprețul celor mai mulți.

Suntem plini de avânt justițiar când e vorba să îi punem la punct pe alții sau când ne dăm de ceasul morții să scoatem paiul din ochiul altuia, dar devenim brusc afectați când e vorba de propria persoană. Vrem respectarea principiilor, suntem împotriva abuzurilor, dar de ce atâta grabă când suntem noi cu musca pe căciulă?

Pe noi, despre evanghelicii români vorbesc, nu ne va ucide corupția din societate. Nu va apuca. Nu ne va ucide nici ideologia de gen, nici avântul homosexualității sau al corectitudinii politice. Nu ne vor ucide nici rătăcirile doctrinare îmbrățișate de prea mulți în ultima vreme. Vom fi striviți de ipocrizie, suficiență și aroganță. Iar pe unii ne va ucide ignoranța și prostia.

Sami Tutac

Advertisements


Categories: Uncategorized

1 reply

  1. Din nefericire in ani 90 dispretul fata de autoritatii venea dintr-o inertie sociala, erau anii dupa revolutie si stim cu totii ca autoritatiile dinainte de revolutie erau in primul rind nelegitime si mai apoi au fost incalificabil de slabe la toate nivelele, oamenii erau incompetenti si nu putini cu rea credinta. Dupa revolutie autoritatiile erau constituite din fosti tovarasi care erau esalonul secund al partidului, sau daca vreti cei ce au stat pe banca de rezerve. Stim cu totii ca nu putini dintre liderii post decembristi au bagat mina in cutia milei si sau procopsit, sau tras tunuri si tepe la toate nivelele, presa acum fiind libera ni i-a mai descris prin mas media. In situatia descrisa nu e nici o mirare ca respectul fata de autoritati este foarte scazut, nu avem oamenii cu frica de D-zeu care sa stea in frunte. Cei care sunt capabili sa conduca si au frica de D-zeu fie nu se baga in politica fie au plecat in afara. E bine de stiut ca respectul nu ti se da ci trebuie sa si il cistigi si asta nu se intimpla peste noapte. In mediul evanghelic am putut sa observ in ani dupa revoutie derapaje in cea priveste autoritatea si organizarea in biserica, aici ma refer la organizarea adunarilor generale, organizarea alegeri, structura statut etc.. .Eu cred ca lucrurile se vor aseza si limpezi dupa o generatie sau chiar doua.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: